Timp de 26 de ani a viețuit într-o chilie pustnicească de la marginea pădurii în satul Strungari din comuna Pianu, județul Alba. Avea atâta nevinovăție încât lupii, în preajma lui, se îmblânzeau și mâncau din palmele sale.

În această perioadă, l-a avut ca ucenic pe fratele Ioan David, cioban din cătunul Plai, care trăia într-un bordei mai sus de chilia sihastrului Varsanufie. Seara, însă, cobora pentru a petrece noaptea în priveghere și rugăciune împreună cu el.

Spre sfârșitul vieții, părintele Varsanufie a devenit preot slujitor la Mănăstirea Râmeț, la îndemnul Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, duhovnicul său. L-a însoțit și fratele Ioan, care a păstorit oile mănăstirii.

A trecut la Domnul în ziua de 15 noiembrie 1981 și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Râmeț.

După mai mulți ani, la mormântul părintelui Varsanufie s-au făcut niște lucrări de renovare, iar maicile au fost nevoite să îl dezgroape. Atunci au găsit osemintele lui frumos mirositoare și galbene ca ceara, trăsături pe care le au sfintele moaște. Sub locul în care a fost îngropat Cuviosul Varsanufie s-au găsit și alte oseminte mai vechi, ale unui monah ce s-a nevoit în trecut la Mănăstirea Râmeț. Culoarea acestora era albă și nu răspândeau bună mireasmă, arătându-se astfel într-un mod foarte evident faptul că trupul părintelui Varsanufie a fost preaslăvit de Dumnezeu după trecerea la cele veșnice. La finalizarea lucrărilor, trupul părintelui a fost înhumat în același loc din cimitir, lângă mormântul Sfântului Dometie.

Să avem parte de rugăciunile lui!