Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Irodion (numit și Herodion sau Rodion), era de neam din Tarsul Ciliciei și se numără printre cei 70 de Apostoli. El a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel (Romani 16, 11) și episcop în Neoparția, unde a suferit mult din cauza evreilor nu înainte de a fi convertit pe mulți din elini pe care i-a întors prin sfânta lui învățătură, la Hristos.

Urându-l evreii, au năvălit asupra lui împreună cu slujitorii de idoli și l-au muncit tare, căci unii îl băteau pe Sfântul Irodion, unii cu pietre îi sfărâmau gura, iar alții cu lemne îl loveau peste cap. După aceea cu un cuțit a fost lovit, fiind ca și mort scăldat în sânge.

Socotind că a murit, l-au lăsat și s-au dus, dar Sfântul Apostol Irodion s-a ridicat și a continuat să îi ajute pe Apostoli și cu darul lui Dumnezeu rămânând viu, a propovăduit după aceea Cuvântul Domnului în Roma, împreună cu Sfântul Apostol Petru, despre care Sfântul Apostol Pavel scria în Epistola către Romani: „Închinați-vă lui Irodion, ruda mea”.

După mărturia lui Metafrast, el a fost decapitat odată cu Sfântul Apostol Olimp în Roma, pe când îl ajutau pe Sfântul Apostol Petru, în aceeași zi în care a fost crucificat și Sfântul Apostol Petru la un loc cumulțime de credincioși. Prăznuirea lui se face la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Apostoli, la 28 martie, 8 aprilie și la 10 noiembrie.

Erminialui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 150-151) menționează doi Apostoli cu acest nume, Irodion și Rodion, unul trebuind să fie zugrăvit ca un bătrân, iar celălalt ca un tânăr, purtând în mână un sul înfășurat, însemnul apostoliei.