Sfântul Mucenic Ahmed Caligraful s-a născut în secolul al XVII-lea într-o familie musulmană din Constantinopol, dar a murit ca martir creștin ortodox la 3 mai 1682.

Tânărul Ahmed a fost numit copist în cadrul Marilor Arhive, iar mai apoi a fost numit ofițer al Înaltei Porți și secretar al Curții de către sultan. 

Ahmed avea în casă două sclave creștine, de neam rusesc, una tânără cu care trăia în desfrânare și una mai în vârstă care îi servea ca slujitoare casnică. Acesteia, Ahmed îi permitea să participe la slujbele creștine săvârșite în catedrala patriarhală. Bătrâna aducea în casă anafură și aghiasmă de la biserică de care se împărtășea și cealaltă roabă. Ori de câte ori se întâmpla asta și Ahmed era aproape de ea, simțea un parfum frumos și de nedescris care ieșea din gura ei.

Auzind Ahmed ce anume mânca de la biserică s-a umplut de dorința de a vizita catedrala, spunându-i unui preot să îi pregătească un loc ascuns în timpul Sfintei Liturghii.

Participând la slujbă l-a surprins pe Patriarh înveșmântat în lumină și cum binecuvânta poporul a văzut cum raze ieșeau din degetele sale oprindu-se pe capetele tuturor celor prezenți, însă nu și pe capul lui. Acest lucru l-a determinat să se convertească la credința ortodoxă și să se boteze în ascuns.

Fiind de față la o adunare din cetate, Sfântul Ahmed a mărturisit că este creștin. A fost torturat și condamnat la moarte prin decapitare în data de 3 mai 1682.

Sfântul Mucenic Ahmed este prăznuit pe 24 decembrie și 2 mai.