Sfântul Mucenic Polihronie s-a născut în provincia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia, Vardenie, era plugar. Și și-a învățat copilul carte și i-a poruncit să urmeze după ceilalți copii.

Și fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorât fântâna din curtea tatălui său cu apă foarte bună; pentru că avea copilul multă înțelepciune și înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se lua cu cei ce lucrau la vii și merse la Constantinopol.

Și lucrând și el cu ceilalți lucrători la vie, gusta hrană și bea apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu și respectând virtutea lui, i-a dat o sumă de aur și l-a trimis zicându-i: „Du-te la casa ta și te roagă lui Dumnezeu pentru mine”, oprindu-i și sapa de dragul credinței, care a făcut multe minuni.

Iar el cu aurul ce avea la mâna lui, a făcut o biserică; și aflându-se la Sinodul ce s-a ținut la Niceea, fiind citeț s-a învrednicit și de diacon și de preot. După aceea murind marele Constantin, îndată erezia lui Arie începu a prinde pe mulți; atunci sfântul acesta ținând tare credința cea dreaptă, se silea totdeauna a o crește și a o întări.

Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie și aflând pe sfântul stând la altar, au sărit fără veste și l-au înjunghiat și l-au tăiat cu săbiile, amestecându-l cu tainicul și dumnezeiescul sânge și astfel l-au trimis fără voia lor, jertfă sfântă lui Dumnezeu.