Sfântul Noul Mucenic Gheorghe este considerat ocrotitorul spiritual al Ioanninei. Se trăgea din localitatea Tzourhli ce poartă azi numele Sfântului.

Sfântul Gheorghe a rămas orfan de ambii părinți la vârsta de opt ani. Era un om sărac și neștiutor de carte. Trecând anii, s-a angajat ca îngrijitor de cai la un comandant turc. Turcii nu îl strigau după numele lui de creștin, ci îi spuneau ghiaur Hassan.

Din motive economice, turcul la care lucra s-a mutat în 1836 în Ioannina. Acolo tănărul Gheorghe s-a logodit cu o fată creștină, Elena, săracă material, dar foarte bogată duhovnicește. Un turc care îl cunoștea pe Sfânt s-a mirat de logodna cu Elena și l-a acuzat că deși este musulman se căsătorește cu o creștină. În fața judecătorului, Sfântul a mărturisit că este creștin, însă nu a fost crezut și a fost trimis la vizir. Acolo Sfântul Gheorghe și-a mărturisit din nou credința ortodoxă, fapt pentru care vizirul a vrut confirmarea de la stăpânul Sfântului. Acesta a declarat că sluga sa este creștin și astfel Sfântul s-a căsătorit cu Elena.
 
O vreme, Sfântul Gheorghe l-a însoțit pe stăpânul său în Prousa din Asia Mică, dar mai târziu s-a întors în Ioannina, unde s-a angajat tot ca îngrijitor de cai la un alt comandant. Plecând și acesta, Sfântul nu a vrut să-l mai urmeze, ci a rămas cu familia sa, deoarece între timp dobândise un fiu pe numele Ioan.

Într-una din zile, pe când Sfântul Gheorghe mergea în târg să caute de lucru, s-a întâlnit cu acel turc care îl acuzase. Acesta l-a întrebat foarte serios pe Sfânt în legătura cu credința sa. Sfântul îl ruga să-l lase să plece și, în acel moment, trecând pe acolo și cumnatul său, încerca și el să-l scoată din mâinile turcului. Datorită scandalului iscat a fost dus în fața judecătorului care deși știa că este creștin și lucrul acesta este consemnat în acte a profitat de situație pentru a-l întemnița și a-l face să se lepede de credința ortodoxă.

După multiple chinuri a fost condamnat la moarte de praznicul Sfântului Antonie. În timp ce călăii îl duceau la locul execuției, Sfântul dădea slavă lui Dumnezeu și se bucura că l-a învrednicit să-L mărturisească. Chipul său strălucea de bucurie.

Ajungând la poarta cetății, a mărturisit pentru ultima oară: Sunt creștin și mă închin lui Hristos și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Apoi, i-a rugat pe călăi să-i dezlege mâinile și, făcându-și semnul crucii, a stigat către creștini:

– Iertați-mă, fraților și Dumnezeu să vă ierte!

A fost spânzurat primind astfel cununa muceniciei pe 27 ianuarie 1838, în Ioannina, la vârsta de treizeci de ani.

Sfintele sale moaște au rămas așa spânzurate trei zile și trei nopți. În fiecare noapte cobora o lumină cerească, care îl învăluia. La rugămintea asociației îngrijitorilor de cai, creștinii au primit permisiunea îngropării abia după trei zile. Astfel, moaștele au fost mutate în Biserica mitropolitană a Sfântului Atanasie, unde s-au adunat mitropoliți, clerici și mulți creștini. A fost înmormântat în curte, în partea de nord a Bisericii. Săvârșindu-se numeroase minuni, s-a construit un paraclis care includea la mormântul său.

Dezgroparea moaștelor Sfântului Nou Mucenic Gheorghe a avut loc în anul 1975. Ele se găsesc în noua biserică din Ioannina ridicată în cinstea sa.

În reprezentările iconografice, Sfântul Gheorghe poartă o fustă albă scurtă, largă și plisată sau creață, numită fustanelă, care face parte din costumul național al grecilor și al albanezilor. Fustanela este purtată și de membrii gărzii prezidențiale din Atena, Sfântul Gheorghe fiind considerat oficial ocrotitor al gărzii prezidențiale.