În timpul împăratului Septimiu Sever a fost dat un ordin care prevedea interzicerea prozelitismului creștin, motiv pentru care mulți dintre cei care credeau în Hristos erau închiși și persecutați. Așa a fost prinsă și Perpetua. Din când în când, familia matroanei îi aducea bebelușul la închisoare, pentru a-l alăpta, și tatăl ei, un păgân fanatic, o implora să se lepede de Dumnezeu și să aibă grijă de familia ei, dar Perpetua nu s-a lăsat convinsă. Alături de ea a fost închisă și Felicitas, sluga ei, care era însărcinată și care după ce a născut a dat copilul în grija unei surori, pentru a putea să Îi urmeze lui Hristos până la capăt.

Pe timpul cât au stat închise, Perpetua a avut trei vedenii: în prima se luptase cu diavolul în chip de balaur, până când îl învinsese și intrase în Rai, în a doua l-a văzut pe fratele ei care murise de mic și care acum era fericit, iar în a treia s-a luptat iarăși cu un diavol în chip de egiptean, până l-a zdrobit. Împreună cu cele două tinere fuseseră închiși și patru bărbați. Unul dintre ei a murit în închisoare, dar ceilalți trei, alături de Perpetua și Felicitas, au fost condamnați la moarte și aruncați fiarelor sălbatice, după care le-au fost tăiate capetele.

Pentru credința lor, mulți dintre păgânii care văzuseră ce s-a întâmplat au devenit creștini. Pe locul mormintelor, în Cartagina, a fost ridicată o basilică, Basilica majorum.