Pe vremea împărăției marelui Teodosie (379-395), Domnica fiind elină, s-a dus din cetatea Cartagina la Constantinopol, cu alte patru fecioare. Apoi s-a făcut despre dânsa o dumnezeiască descoperire preasfințitului arhiepiscop Nectarie patriarhul (381- 397), care primind-o, a învrednicit-o de Sfântul Botez.

După aceasta, Sfânta Domnica luând chipul monahicesc, se nevoia în post cu duhovnicești osteneli, pentru care a făcut multe minuni.

Căci a mântuit pe niște corăbieri care se înviforau, turnând în mare untdelemn sfințit și astfel a schimbat marea în liniște. Domnica avea și darul de a prooroci, pentru că a văzut înainte moartea împăratului, despre care l-a și înștiințat. Apoi a văzut pe sfântul înger venind și sfințind firea apelor; precum și alte preamărite taine dumnezeiești i s-au descoperit.

Ajungând la adânci bătrâneți, până pe vremea împărăției lui Leon (457-474) și a lui Zenon (474-491), cunoscându-și mai înainte ducerea sa către Dumnezeu, s-a odihnit în pace.