Sfânta Eliza a trăit la jumătatea secolului al IV-lea, în Peloponez, Grecia. Provenea dintr-o familie înstărită, tatăl ei fiind un păgân pe nume Eladie, iar mama ei era o bună creștină, Eugenia. Eliza a fost rodul rugăciunilor mamei sale evlavioase, stearpă, care se ruga neîncetat lui Dumnezeu, implorând să aibă un copil. Într-o zi, în timp ce se ruga, a primit înștiințare în adâncul inimii sale că Domnul a făcut milă cu ea și că va deveni mamă. Eliza a fost crescută de mama ei în duhul Evangheliei, întărindu-se cu vârsta în credința și dragostea către Domnul.

La vărsta de 14 ani, Sfânta Eliza a rămas orfană de mamă. Vrând tatăl ei să o căsătoarescă cu un conducător păgân, Sfânta fuge în Insula Kythera, unde trăiește o viață plină de ascetism și rugăciune. După lungi căutări, e găsită de tatăl ei care îi taie capul la 1 august 375. Trupul Sfintei Eliza a fost îngropat la locul martiriului. Inițial, o mică biserică a fost construită în cinstea ei, urmând ca în 1871 să fie ridicată o biserică mai mare care există până astăzi. 

Sfântă Muceniță Eliza, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!