Într-o zi, pe când se afla la câmp împreună cu alte femei pentru a strânge lemne de foc, a fost răpită de un turc și dusă în casa acestuia. Prin lingușiri și făgăduințe, acesta a încercat să o convingă să treacă la islam și să-i devină soție. Hrisi a rămas însă neclintită în credința sa, mărturisind cu hotărâre: „Eu Îl cunosc doar pe Hristos ca Mire al meu, pe Care nu-L voi lepăda nici dacă mă sfâșiați.”

Sub presiunea turcilor, părinții și rudele sale au îndemnat-o să accepte islamul pentru a-și salva viața. Sfânta le-a răspuns însă cu aceeași tărie: „Tatăl meu este Domnul meu Iisus Hristos, mama mea este Maica Domnului, iar frații și surorile mele sunt Sfinții Bisericii noastre.”

Văzând că nici amenințările, nici rugămințile nu o puteau determina să renunțe la Hristos, prigonitorii au supus-o unor chinuri cumplite. În cele din urmă, la 13 octombrie 1795, trupul ei a fost tăiat cu cuțitele, iar Sfânta Hrisi și-a încheiat mărturisirea prin mucenicie, primind de la Hristos, Mirele său ceresc, cununa cea neveștejită a martiriului.