Viața Sfintei Mucenițe Sebastiana
Făcând Sfânta Sebastiana rugăciune, s-a făcut glas mare din cer și fulgere și tunete și grindină atât cât stinse și focul și mulți se primejduiră și fugea și guvernatorul cu ceilalți.
Pe vremea împărăției lui Dometian, aflându-se petrecând Sfânta Muceniță Sevastiana (Sebastiana) în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la guvernatorul Serghie că este creștină; aducând-o de față înaintea lui și mărturisind sfânta, că a fost uceniță a Sfântului Apostolul Pavel și a fost botezată de dânsul și cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi au bătut-o cu măciuci de plumb peste tot trupul și au băgat-o în temniță, unde i s-a arătat Apostolul, zicându-i: „Bucură-te și nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea lui Hristos”.
Și peste șapte zile scoțând-o guvernatorul din temniță și arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca să se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor și rămânând nevătămată a ieșit, încât s-au minunat toți și s-au înspăimântat.
Deci făcând ea rugăciune, s-a făcut glas mare din cer și fulgere și tunete și grindină atât cât stinse și focul și mulți se primejduiră și fugea și guvernatorul cu ceilalți. După acestea a zis guvernatorul: „Cine esti tu, ce este pentru tine și din ce cetate ești”; iar sfânta tăcea.
Și înțelegând de la cei ce stăteau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legată la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se i-a zis: „Îndrăznește, fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de față înaintea guvernatorului Pompian și eu sunt cu tine”.
Și mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fără de milă ca la trei ceasuri și rupându-i-se carnea ieșea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujită, se ruga întru sine atât, cât ziceau toți că pătimește trup neînsuflețit.
Și pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Și slobozind ei un leu foarte mare, a venit lângă dânsa și luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, lăuda pe sfânta și mustra pe cei fărădelege.
Apoi au slobozit asupra ei o leoaică foarte rea și nu a stricat-o cu nimic; și ședeau amândouă fiarele ca niște mielușei tineri și blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei.
Și scoțând-o afară din cetate, i-au tăiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Băgând păgânul sfântul ei trup și capul într-un sac, cu 300 de litri de plumb și legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul mării.
Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheamă Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă a aflat, a înfășurat moaștele cu pânză curată și cu miresme scumpe, le-a așezat în același loc la Risiston.
Sfintele Mucenițe Varvara și Iuliana ‒ drumul spre sfințenie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro