Pe vremea împărăției lui Dometian, aflându-se petrecând Sfânta Muceniță Sevastiana (Sebastiana) în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la guvernatorul Serghie că este creștină; aducând-o de față înaintea lui și mărturisind sfânta, că a fost uceniță a Sfântului Apostolul Pavel și a fost botezată de dânsul și cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi au bătut-o cu măciuci de plumb peste tot trupul și au băgat-o în temniță, unde i s-a arătat Apostolul, zicându-i: „Bucură-te și nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea lui Hristos”.

Și peste șapte zile scoțând-o guvernatorul din temniță și arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca să se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor și rămânând nevătămată a ieșit, încât s-au minunat toți și s-au înspăimântat.

Deci făcând ea rugăciune, s-a făcut glas mare din cer și fulgere și tunete și grindină atât cât stinse și focul și mulți se primejduiră și fugea și guvernatorul cu ceilalți. După acestea a zis guvernatorul: „Cine esti tu, ce este pentru tine și din ce cetate ești”; iar sfânta tăcea.

Și înțelegând de la cei ce stăteau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legată la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se i-a zis: „Îndrăznește, fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de față înaintea guvernatorului Pompian și eu sunt cu tine”.

Și mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fără de milă ca la trei ceasuri și rupându-i-se carnea ieșea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujită, se ruga întru sine atât, cât ziceau toți că pătimește trup neînsuflețit.

Și pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Și slobozind ei un leu foarte mare, a venit lângă dânsa și luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, lăuda pe sfânta și mustra pe cei fărădelege.

Apoi au slobozit asupra ei o leoaică foarte rea și nu a stricat-o cu nimic; și ședeau amândouă fiarele ca niște mielușei tineri și blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei.

Și scoțând-o afară din cetate, i-au tăiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Băgând păgânul sfântul ei trup și capul într-un sac, cu 300 de litri de plumb și legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul mării.

Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheamă Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă a aflat, a înfășurat moaștele cu pânză curată și cu miresme scumpe, le-a așezat în același loc la Risiston.