Acești sfinți mucenici se trăgeau din părțile Răsăritului, fiind de neam persan, ca și cei trei magi Gașpar, Baltazar și Melchior, care, călăuziți de o neobișnuită stea, s-au închinat în Betleem, cu daruri de aur, smirnă și tămâie, Dumnezeiescului Prunc Iisus născut din pururea Fecioara Maria.

Persia, cunoscută și ca vestitul Imperiu Persan, s-a format în zona dintre fluviile Tigru și Eufrat, acolo unde Dumnezeu a sădit grădina Edenului, adică Raiul pământesc.

Se cuvenea deci ca și acest străvechi și binecuvântat pământ să aducă Preasfintei Treimi bogată pârgă a firii omenești celei răscumpărate prin Sângele Mielului – Adam cel Nou, pe sfinții mucenici și mărturisitori din rândurile ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor și creștinilor nevoitori în lume.

Sinaxarul Bisericii Ortodoxe amintește mulți sfinți, îndeosebi mucenici, care au fost de neam persan și care au pătimit pentru Hristos între secolele al III-lea și al IX-lea.

Sfinții Mucenici Marius, Marta, Audifaciu și Avacum sunt printre cei mai vechi mucenici din Persia, dar care au pătimit în afara ei, fiind amintiți în Martirologiul roman, astfel: „Pe Via Cornelia, în cea de-a treisprezecea milă înainte de Roma, în cimitirul de lângă Nympaheum, Sfinții Marius, Marta, Audifaciu și Abacom, martiri”.

Sfântul Marius și viitoarea sa soție, Marta, s-au născut în Persia, la începutul veacului al III-lea, din familii nobile și bogate. Primind Taina Sfântului Botez și crescând în viața duhovnicească, au ajuns la vârsta potrivită căsătoriei și, prin mila Domnului, s-au unit cu sfânta însoțire a Nunții.

O familie creștină

Au fost binecuvântați de Mântuitorul Hristos cu doi prunci de parte bărbătească, pe care i-au botezat Audifaciu și Avacum și i-au crescut creştineşte, încât cei doi copii erau foarte credincioși, deosebit de evlavioși și de ascultători de părinți, iubitori de Dumnezeu și de semeni, de sfintele slujbe și de cuvântul Scripturilor dumnezeiești.

Erau vremuri în care Sfintele Vase ale Bisericii erau de lut, dar inimile creștinilor erau de aur, iar credincioșii se împărtășeau la fiecare Sfântă Liturghie.

Le fusese hărăzit să trăiască în acele vremuri în care mulți creștini își jertfeau viața pentru Hristos, neprimind să jertfească idolilor, ca să trăiască aici, pe pământ, câțiva ani mai mult. Era vreme de seceriș, vremea în care sângele martirilor curgea din destul și devenea „sămânță a creștinilor”.

Această sfântă și tânără familie îi iubea pe mucenici și cinstea cu multă dragoste și evlavie sfintele lor moaște. Anume această dragoste și această evlavie i-au însuflețit și i-au îndemnat să părăsească patria cea pământească – locul Raiului pierdut – și să pornească în căutarea Împărăției cerurilor – Raiul cel înălțat la ceruri.

Au venit din Persia la Roma, în capitala Imperiului Roman, pentru a cinsti mormintele Sfinților slăviților Apostoli Petru și Pavel și ale altor mucenici creștini, după cum învățaseră această evlavioasă și binecuvântată predanie și acest sfințit obicei de la Sfinții Apostoli și de la ucenicii lor, Sfinții Părinți Apostolici.

Plini de râvnă și evlavie, iubitorii de mucenici au sosit la Roma într-un scurt răstimp lipsit de prigoane împotriva creștinilor și, asemeni Sfinților Apostoli Petru, Iacov și Ioan pe muntele Tabor, plini de harul dumnezeiesc, prin sărutarea sfintelor moaște ale Apostolilor și ale Mucenicilor, au rostit „Doamne, bine este nouă să fim aici!” și au hotărât să rămână în Roma, în preajma Locurilor Sfinte ale străvechii cetăți împărătești. Curând, însă, comunitatea creștină a Romei, căreia i se adăugaseră și cei patru creștini din Persia, a trecut printr-o nouă prigoană.

I-au cercetat pe martirii din Roma

Sfântul Marius împreună cu soția sa și cei doi fii au purtat grijă de Sfântul Cvirin, care se afla rănit în temniță, apoi l-au ajutat pe evlaviosul preot Ioan să îngroape trupurile sfințite a 260 de creștini și ale Sfântului Vlast tribunul, care fuseseră uciși prin săgetare și ardere. Ei au scos din foc trupurile lor, le-au înfășurat cu pânze curate și le-au înmormântat în catacomba Cucumer, de lângă drumul numit Via Salaria.

Apoi, deși erau căutați de ostași, au mers noaptea și au găsit trupul Sfântului Cvirin, ucis și aruncat în fluviu, pe care l-au îngropat cu cinste în catacomba lui Ponțian. Vreme de mai multe luni, Sfântul Marius și familia sa au stat ascunși, pentru a nu fi prinși de păgâni.

În acea vreme, Sfântul Valentin preotul l-a adus la credința în Hristos pe dregătorul Asterie cu toată casa lui. Auzind acestea, Sfântul Marius cu soția și cu fiii lui au mers la casa lui Asterie pentru a-l întări în credință și au rămas acolo 32 de zile. Dar, la porunca împăratului, toți au fost prinși și întemnițați.

Sfântul Asterie și toți ai casei lui, 46 de creștini, bărbați și femei, au fost trimiși la Ostia, iar acolo, după multe chinuri, au primit moarte mucenicească, unii prin tăierea capului, iar alții prin ucidere cu pietre. Sfântului Valentin preotul, rămas la Roma, după ce a fost bătut fără milă, i s-a tăiat capul cu sabia.

Sfinții Marius, Marta, Audifaciu și Avacum au fost judecați de către prefectul Romei Flavius şi de către guvernatorul Muscian. Guvernatorul căuta cu lingușiri și amenințări să-i înduplece să jertfească idolilor. Deoarece, însă, vitejii ostași ai lui Hristos, Marius și cei doi fii, au refuzat să aducă jertfe idolilor, au fost bătuți, sfârtecați cu gheare de fier și li s-au tăiat mâinile, iar ei nu ziceau altceva decât: „Slavă Ție, Doamne Iisuse Hristoase!”.

În cele din urmă, au fost condamnați la moarte. Pentru cei trei bărbați, tăierea capului a avut loc pe calea numită Via Cornelia, iar Sfânta Marta, care îi îndemnase necontenit să rabde chinurile, a fost înecată într-un iaz, de lângă Nympaheum.

Unde se găsesc moaștele lor

Deoarece în istorisirea din Viețile Sfinților sunt amintiți Episcopul Calist al Romei (217-222) și Împăratul Claudiu al II-lea Goticul (268-270), se înțelege că venirea la Roma a celor patru sfinți a fost în jurul anului 220, iar moartea lor mucenicească prin anul 270.

Trupurile noilor mucenici au fost luate de credincioasa Felicitas și au fost îngropate în țarina sa numită „Buxus” (astăzi Boccea). Acolo s-a construit mai târziu o biserică, unde s-au făcut multe minuni și vindecări creștinilor de aproape și de departe, care veneau în pelerinaj.

Astăzi, moaştele Sfinților Marius și Marta şi ale fiilor acestora Audifaciu şi Avacum sunt păstrate în mai multe biserici din Roma și Germania, iar unele fragmente sunt cinstite şi la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord din Stockholm.