Mănăstirea Lupșa este o veche așezare monahală de pe Valea Arieșului. Una dintre cele două biserici ale mănăstirii e din lemn și are hramul Sfântului Nicolae. Construită din lemn de stejar în formă de navă, a fost ctitorită de boierul Stanislav, din familia cnejilor Cândea, în 1421. În 1694 și-a pierdut bolta semicirculară, iar vechea pictură și icoanele catapetesmei au fost distruse. În 1772, la intervenția episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron, generalul Bukow a cruțat biserica. În anul 1810, lăcașului i s-au adăugat pronaosul și turla cu clopot. În jurul anului 1820, mănăstirea a fost desființată de către autoritățile habsburgice. A fost folosită de greco-catolici până în 1948, când a revenit Bisericii Ortodoxe. În 1992, așezământul monahal a fost reînființat la solicitarea credincioșilor. Monument istoric, această ctitorie este considerată cea mai veche biserică de lemn din Transilvania.