Catavasiile Nașterii Domnului, pe scurt, glasul I, de Ștefanache Popescu

În intepretarea catavasiilor s-a ales un tempo cât mai apropiat de cel din timpul slujbelor. La finalul cântării a III-a și a VI-a s-au adăugat formulele cadențiale conclusive specifice glasului, pentru a urma întocmai modul în care catavasiile se cântă la utrenie. Din acest motiv, la începutul catavasiilor care urmează acestor cadențări a fost adăugată apihimă (formulă de intonare ce introduce coriștii în glasul și genul compozițional al cântării).

Catavasiile sunt un fel de rezumat al canoanelor de la Utrenie, din care fac parte. Ele sunt irmoase, adică primele strofe sau stihiri ale fiecărei ode din anumite canoane. Fiecare praznic împărătesc își are catavasiile lui formate din irmoasele odelor din canonul sărbătorii respective; unele din duminicile Triodului, ca și zilele din Săptămâna Patimilor, au, de asemenea, catavasii proprii.
Catavasia are înțeles de pogorâre, coborâre, care vine de la faptul că psalții celor două strane, după ce cântă troparele din odă, coboară din cele strane în mijlocul bisericii, unde cântă împreună irmosul-catavasie, adică troparul de început.
Catavasiile care se cântă de-a lungul anului se găsesc fie în Mineie, fie sunt culese într-o carte specială numită Catavasier sau Octoihul mic sau, în cazul catavasiilor pentru sărbătorile mari, împreună cu irmoasele, în cartea numită Irmologhion.

Sursă partitură: Asociația Culturală Byzantion (ed.), Irmologhion Catavasier, Iași, 2020