Dincolo de aparențe ‒ un sfânt ascuns sub haine vechi

Părintele, ca urmare a faptului că liturghisea zilnic în fum de lumânări, slujea în biserici din afara orașului unde era mult praf, se păta cu untdelemnul candelelor, și firește că nu-și putea păstra curate veșmintele întot­deauna. Desigur, era curat, dar nu așa cum îl voia domnișoara aceea. Atunci fata îi spuse mătușii sale: „Mătușa mea cea bună, să aducem un preot mai scu­turat, de pe la bisericile mai mari, nu pe acesta plin de praf...”.

Părintele Nicolae știa să mustre, să lumineze, să îndrepte sufletele fără predici, ci numai prin viața lui, prin prezența lui. Odată, soția unui cunoscut negustor din Atena s-a îmbolnăvit. Femeia aceasta avea o verișoară bogată, numită Elena Vlahu, care venise din Egipt ca să o cerceteze pe cea bolnavă. Începând să discute între ele, Elena îi spuse bolnavei: „Să trimiți să-l cheme aici pe Părintele Nicolae, ca să-ți citească o rugăciune pentru sănătate!”. Fiica bolnavei punea preț mult pe înfățișarea exterioară, cu bun gust. Părintele, ca urmare a faptului că liturghisea zilnic în fum de lumânări, slujea în biserici din afara orașului unde era mult praf, se păta cu untdelemnul candelelor, și firește că nu-și putea păstra curate veșmintele întot­deauna. Desigur, era curat, dar nu așa cum îl voia domnișoara aceea. Atunci fata îi spuse mătușii sale: „Mătușa mea cea bună, să aducem un preot mai scu­turat, de pe la bisericile mai mari, nu pe acesta plin de praf...”.

În noaptea următoare, în vis, fata l-a văzut pe Părin­tele Nicolae îmbrăcat cu veșminte de aur. El i-a spus: „Oare, acum îți plac, fiica mea?”. Fata s-a sculat înspăi­mântată și, trimițând s-o cheme în grabă pe mătușa ei, a rugat-o să se îngrijească să-l aducă cât mai repede pe Părintele Nicolae. Aceea a chemat-o pe o fină a sa, numită Catina, și i-a spus: „Du-te repede și spune-i Părintelui Nicolae din partea mea, să vină la noi după ce va termina Liturghia”. Fata a venit la noi, emoțio­nată pentru toate cele ce s-au petrecut, și ni le-a spus nouă, cântărețelor. După aceea l-a luat pe Părintele Ncolae și l-a dus la bolnavă. Pe când urcau scările, a coborât fata bolnavei ca să-l primească cu mare evlavie. Iar el, atunci când aceea s-a aplecat să-i sărute mâna, i-a spus: „Oare ți-am plăcut, fiică, așa cum m-ai văzut?”. Emoție și uimire mare au cuprins-o. Niciodată nu se așteptase la o astfel de mustrare a ușurătății ei.

(Monahia MartaSfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți, Editura Evanghelismos, București, 2008, pp. 61-62)

De la același autor

Ultimele din categorie