Crescut în dreapta credință, Sfântul Antim a căzut în robie turcească, iar după ce a fost eliberat a învățat arta sculpturii, trăind în preajma Patriarhiei de la Constantinopol. Adus la București de Sfântul Constantin Brâncoveanu, a învățat meșteșugul tiparului și apoi a înființat o tipografie la Mănăstirea Snagov.

Ales stareț al mănăstirii și apoi episcop la Râmnic, a ajuns, în cele din urmă, Mitropolit al Țării Românești, ctitorind Mănăstirea Antim din București. A înființat și școli pentru copiii săraci, după care a fost exilat pe nedrept și chinuit de către turci, până când a fost ucis, fiindu-i tăiat capul. Trupul i-a fost aruncat în sudul Dunării, în apele Tungiei.