Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș) – drumul spre sfințenie

26 Iulie 2017 Vieţile Sfinţilor
 

Închizându-se de bunăvoie într-o peșteră săpată în munte și nevoindu-se mai bine de 30 de ani, știut doar de ucenicul lui, Sfântul Ioanichie și-a săpat singur mormântul, adormind în el pentru veșnicie.

Unul dintre cei mai renumiți sihaștri care s-au nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolul al XVII-lea, Sfântul Ioanichie cel Nou a râvnit la viața pustnicească după ce s-a nevoit mai întâi la Schitul Negru Vodă, din apropiere.

Închizându-se de bunăvoie într-o peșteră săpată în munte și nevoindu-se mai bine de 30 de ani, știut doar de ucenicul lui care îi aducea apă și pâine din când în când, era împărtășit de egumenul schitului.

După o aspră nevoință, cunoscând faptul că avea să moară, și-a săpat singur mormântul în fața peșterii și, culcându-se acolo, și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Osemintele întregi au fost descoperite în secolul XX, fiind binemirositoare.

Ultimele din categorie