Sfântul Vasile cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Amenințând împăratul păgân Iulian că va da foc cetății, s-a rugat Sfântul Vasile împreună cu tot poporul și au postit trei zile, iar apoi a avut o vedenie care îi arăta că Maica Domnului i-a cerut Sfântului Mercurie să meargă să îl ucidă pe Iulian. Cum Sfântul Mercurie murise în Cezareea, Sfântul Vasile a mers în Biserica lui și s-a rugat și a văzut cum chipul sfântului din icoană s-a transformat, iar după puțină vreme s-a întors cu sulița însângerată, împăratul Iulian fiind ucis la război. Și poporul, bucuros, a vrut să răsplătească minunea, așa că din averea oamenilor au fost construite un spital și câteva case de săraci, de străini și de bătrâni.

Fiind cunoscut mai ales pentru molitfele sale și pentru Sfânta Liturghie săvârșită de 10 ori pe an, Sfântul Vasile cel Mare s-a dovedit a fi ales de Dumnezeu încă de la nașterea lui, căci au fost patru frați și o soră și toți au stat drepți înaintea Domnului, slujindu-i și făcând minuni. Din Pontul Capadociei, Vasile a crescut învățând dreapta credință, mergând la Cezareea Capadociei, la Bizanț și mai apoi la Atena, încât îi întrecea pe toți filosofii și ritorii și era considerat a fi preot al creștinilor, încă de dinainte de a fi numit astfel. La Atena l-a cunoscut pe Sfântul Grigorie de Nazianz și au locuit o vreme împreună, îndemnându-se unul pe altul pentru a duce viață îngerească.

Aducându-l la Dumnezeu pe Eubul, învățătorul său, Sfântul Vasile a plecat împreună cu acesta la Ierusalim, pentru a fi botezați în Iordan. Acolo a plâns și a cerut Domnului semn, așa că s-a pogorât un fulger de foc spre ei și a ieșit porumbel din fulgerul acela, pogorându-se în Iordan și tulburând apa, iar apoi zburând la cer. După botezul lor, au mai petrecut un an în cetate, apoi au mers în Antiohia, unde Vasile a fost hirotonit diacon și a tâlcuit Pildele lui Solomon. Întorși în Capadocia, i s-a arătat în vedenie lui Leontie, Arhiepiscopul Cezareei, venirea lor, dar și că Sfântul Vasile va fi arhiepiscop al acelei cetăți. Fugind de cinste, Vasile s-a ascuns în pustia Pontului, acolo unde l-a chemat și pe Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu. Au rânduit viață monahală, alături de mulți călugări, și nu departe de ei locuia și Emilia, mama Sfântului Vasile, rămasă văduvă și care se îngrijea de hrana lor.

Ieșind din pustie, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea, pentru a lupta împotriva eresurilor arienilor și, chiar fără voia lui, a devenit arhiepiscop. Cerând de la Dumnezeu darul înțelepciunii, s-a pogorât peste el Duhul Sfânt și apoi i s-a arătat Domnul în vedenie, cu apostolii, încredințându-l că va putea aduce slujba cea fără de sânge. Și apropiindu-se de Sfântul Altar, a început să se roage, fiind văzut de Eubul și de ceilalți într-o lumină cerească, înconjurat de bărbați prealuminați în veșminte albe. Altădată, săvârșind slujba, a fost văzut de un evreu iscoditor cum ținea în mâinile sale un prunc și îl sfărâma, făcând din el carne și sânge, încât s-a botezat evreul cu toată casa lui.

La Sfântul Vasile a alergat și o femeie îndatorată și căreia un boier îi făcea mult rău, și pentru că boierul nu a vrut să asculte de rugămintea Sfântului Vasile, a ajuns la închisoare, fiind scos de acolo abia după rugăciunile Sfântului. Fiind apoi foamete mare în cetate, cuviosul i-a înduplecat pe negustori să îi dea grâul lor și l-a fiert de unul singur, slujind oamenilor înfometați. Amenințând împăratul păgân Iulian că va da foc cetății, s-a rugat Sfântul Vasile împreună cu tot poporul și au postit trei zile, iar apoi a avut o vedenie care îi arăta că Maica Domnului i-a cerut Sfântului Mercurie să meargă să îl ucidă pe Iulian. Cum Sfântul Mercurie murise în Cezareea, Sfântul Vasile a mers în Biserica lui și s-a rugat și a văzut cum chipul sfântului din icoană s-a transformat, iar după puțină vreme s-a întors cu sulița însângerată, împăratul Iulian fiind ucis la război. Și poporul, bucuros, a vrut să răsplătească minunea, așa că din averea oamenilor au fost construite un spital și câteva case de săraci, de străini și de bătrâni.

Sfântul Vasile știa și când urma să se pogoare Duhul Sfânt în timpul dumnezeieștii slujbe, porumbelul de aur de deasupra mesei clătinându-se de trei ori. Văzând o dată că aceasta nu se mai întâmplă, a zărit cum un diacon face semn unei femei, așa că a poruncit ca de atunci să fie perdele înaintea altarului și îngrădire pentru femei. Arienii s-au gândit în chip și fel cum să îl facă pe Sfântul Vasile să devină unul de-ai lor, dar nu numai că nu au reușit, ci Sfântul Vasile s-a rugat pentru împăratul Modest și pentru fiul lui, tămăduindu-i.

Altădată, alergând la el un tânăr care făcuse pact cu diavolul și care acum voia să se întoarcă la Dumnezeu, dar nu mai putea, s-a rugat Sfântul, cerând și ajutorul poporului, încât a venit zapisul tânărului la Sfântul Vasile în mâini, prin văzduh, și rupându-l în bucăți, l-a vindecat pe tânărul acela, împărtășindu-l și dându-i canon.

Vrând Sfântul Efrem Sirul să vadă cum este Sfântul Vasile, auzind despre darurile lui, l-a văzut ca fiind stâlp de foc și, mergând la el, s-a îndoit de aceasta, dar Domnul iarăși i-a arătat și a fost hirotonit diacon și apoi preot de către acesta și i s-a dat lui darul de a vorbi în limba elinească, precum ceruse. Minunile nu au încetat până în ceasul trecerii la cele veșnice a Sfântului, și nici după aceea. Căci fiind bolnav, Sfântul Vasile a chemat la el un doctor evreu care nu voia să se Boteze și, vrând Sfântul să îl convingă, a făcut pact cu el că dacă mai trăiește o zi, ceea ce doctorul nu credea, atunci să primească Botezul și așa s-a făcut, numindu-l pe acela Ioan. Luându-și apoi rămas bun de la ucenii săi, și-a dat Sfântul Vasile sufletul Domnului, pe când încă se ruga, având vârsta de 45 de ani. Moaștele Sfântului au fost îngropate în biserica Sfântului Mucenic Eupsihie, parte din ele fiind păstrate spre închinare la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.

Ultimele din categorie