Sfinții Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul – drumul spre sfințenie
Pentru că nu a dat crezare prorociei Sfântului Arhanghel Gavriil cum că el și soția lui, Elisabeta, vor aduce pe lume un fiu, bătrâni fiind, Sfântul Zaharia a rămas mut până la plinirea prorociei. Apoi a fost ucis, în vreme ce oamenii lui Irod îl căutau pe fiul lui, ca să îl omoare.
Preot în Ierusalim pe vremea împărăției lui Irod, în timp ce urma să tămâieze în biserică, Sfântul Zaharia a rămas fără grai după ce i s-a arătat îngerul Domnului. Sfântul Gavriil i-a spus atunci că soția lui, Elisabeta, a fost dezlegată de sterpiciune și va naște un fiu mare cu duhul, Ioan. Dar pentru că nu a crezut cele auzite – pentru că atât el, cât și soția lui erau în vârstă –, Sfântul Zaharia a rămas mut până la plinirea prorociei.
Iar soția lui l-a luat pe pruncul Ioan și a fugit cu el în munte, pentru a scăpa de mânia lui Irod, care căuta de pe atunci să îl ucidă, știind că este iubit de Dumnezeu. Și negăsindu-l pe prunc, au mers ostașii la Sfântul Zaharia, pe când slujea, cerându-i să le spună unde este băiatul. Sfântul Zaharia le-a răspuns că nu știe și le-a cerut să fie lăsat să slujească, iar pentru aceasta a fost ucis.
La 40 de zile după moartea lui, și-a dat duhul și Sfânta Elisabeta, iar Ioan a fost hrănit de un înger până în ziua arătării sale către Israel.
Sfinții Apostoli Filimon și Arhip și Sfânta Apfia ‒ drumul spre sfințenie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro