Când vă daţi seama că se apropie un gând rău, că vă stăpâneşte un sentiment pătimaş, că stă să iasă din gura voastră un cuvânt necuviincios, să vă pocăiţi. S-o faceţi şi imediat să alungaţi gândul din minte, să izgoniţi sentimentul din inimă, să opriţi cuvântul, înainte să-l rostească buzele. Pentru ca să reuşiţi, observaţi cu luare aminte ce vi se întâmplă la fiecare cădere. Din observaţia aceasta atentă, vă veţi da seama şi veţi trage multe concluzii, atât despre modul în care vă războieşte o patimă, cât şi despre reacţiile voastre. Astfel, completând voinţa cu experienţa, veţi învăţa să vă războiţi corect şi să biruiţi. Şi veţi birui cu ajutorul lui Dumnezeu, numai să nu vă îndoiţi de aceasta! În tot cazul, vă trebuie mai multă smerenie… în inima voastră este un sentiment de îngâmfare. Iată că ei i se datorează izbucnirile şi cuvintele voastre amare. Deci smulgeţi-o dinlăuntrul vostru! Căci nu există patimă mai păgubitoare pentru viaţa duhovnicească sau mai urâtă de Domnul. „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.”(I Petru 5, 5)

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, p. 127)