Văd copii care nu au terminat nu numai liceul, ci şi facultatea, că au un scris şi fac nişte greşeli... Noi eram la şcoala primară și nu făceam astfel de greşeli. Dacă sunt studenţi în filologie sau la drept, mai este ce mai este. Dacă însă sunt de la altă facultate, nu ştiu nici să scrie. În timp ce mai demult în gimnazii era...

- Ca la Universitate, Părinte!

- Vezi, câte lucruri frumoase învăţau atunci copiii şi la şcoala primară, însă cu cât mai mult la gimnaziu! Astăzi îi împovărează cu o grămadă de lucruri nefolositoare şi îi zăpăcesc. Îi ghiftuiesc cu de toate, fără compensaţie duhovnicească. În şcoli copiii trebuie să înveţe mai întâi frica de Dumnezeu. Însă acum copiii mici merg să înveţe engleza, franceza, germana, una şi alta... Ce să înveţe mai întâi? Numai litere şi cifre, iar acelea pe care trebuie să le înveţe, despre Patria lor etc... nu le învaţă! Nici cântece patriotice. Nimic.

Ia un copil din cei de astăzi şi întreabă-l: „În ce judeţ este satul tău? Câţi locuitori are?” şi vei vedea ca nu va şti să-ţi răspundă. Ci îţi va spune: „Mă duc la autogară, iau autobuzul şi mă duc în sat. Şi deoarece taxatorul ştie, îi voi spune că vreau să merg în cutare sat, îi voi plăti şi mă va duce”. Când eram în şcoala primară, noi ştiam toată geografia lumii pe dinafară. Pentru că trebuia să ştii pe de rost oraşele statelor cu mai mult de cinci sute de mii de locuitori. După aceea trebuia să ştii râurile cele mai mari în lățime şl lungime şi cele imediat mai mici; munţii cei mai înalţi etc. - cu cât mai mult ai Greciei. Am văzut şi la elevi mai mari, nu numai la copiii mici, chiar şi la studenţi că nu ştiu câţi locuitori are oraşul în care studiază. Am întrebat pe unul care este cel mal înalt munte al Greciei şi n-a ştiut. Care este râul cel mal mare şi nimic. Cel mai mic, nici atât. Student şi să nu ştie nimic despre Patria lui. Vor veni după aceea... prietenii noştri, vecinii şi le vor spune: „Aceasta nu este Patria ta; ci este Patria noastră” şi le vor răspunde: „Bine ziceţi, aşa este!”. Aţi înţeles? Într-acolo mergem. Dacă însă vei întreba pe copiii de astăzi despre fotbal sau despre televizor, le ştiu pe toate şi pe toţi pe dinafară.

Şi vezi, au venit copiii din Albania şi ştiau carte. „Unde aţi învăţat carte?”, îi întreb pe epiriţii din nord (Provincia grecească Epir a fost împărţită în două. Partea nordică este inclusă în Albania, iar cea sudică în Grecia). „În închisori”, au răspuns ei. Aceia au făcut închisorile şcoli. Iar copiii noştri au făcut şcolile închisori: s-au închis ei singuri înăuntru când le-au ocupat... Copiii astăzi, mai ales adolescenţii, sunt ameţiţi; mai mult în gimnaziu şi liceu. La universitate sunt mai copţi. Acolo, de altfel, merg când vor.

În loc să ia unele măsuri pentru învăţământ mai rău fac. Şi văd cum pe toate cele duhovniceşti le schimbă. Auzi rugăciune scrisă în cartea de citire a Şcolii primare: „Maica Domnului, pruncul tău este cel mal frumos din lume”, Bre, ce am păţit! Ce învăţau mai demult copiii la şcoală şi ce învaţă acum: „Căprioară înţeleaptă cu coarnele întoarse, adună-ți drăcușorii tăi... să facă lapte şi să mănânce nepoțeii tăi, drăcuşorii cei nebuni ai tăi” („Limba mea” pentru clasa a II-a generală, partea a 3-a, p.11) Haide, cum să înveţe copiii cei mici astfel de lucruri?!

Iar prin cunoştinţele pe care le primesc nu învaţă deloc să lucreze cu mintea, şi de aceea mintea nu le merge. Iar mintea care nu merge are înlăuntrul ei învălmăşeală. Cei care făceau invenţiile îşi puneau mintea să lucreze. Atunci când se aflau într-o nevoie se gândeau cum s-o depăşească. Astăzi cei mai mulţi caută să vadă ce scriu cărţile. Ce scriu prospectele, şi rămân la acestea; nimic mai mult. Numai numere şi cifre au toate. Şurubul acesta la numărul 1, celălalt la numărul 2 şi dacă se întâmplă să păţească ceva vreun şurub şi nu lucrează aparatul, imediat spun: „Să chemăm mecanicul!”. Nu-i duce mintea să ia o pilă, să deschidă puţin gaura ca să încapă şurubul sau să ia puţin plastic să înfăşoare şurubul, ca să strângă, ci îndată spun: „Să chemăm mecanicul!”. Ce să mai spun? Astăzi televizorul şi celelalte mijloace l-au prostit pe om. Iar oamenii inteligenţi devin în cele din urmă casete... Vreau să subliniez că omul trebuie să-şi pună mintea să lucreze. Totul este aici. Căci dacă nu îşi pune mintea să lucreze, învaţă acum, să presupunem, lucrul acesta, dar se va încurca apoi în celălalt. De aceea scopul este să-i nască mintea, să afle soluţii. Dacă nu naşte, atunci este subdezvoltat.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 315-318)