Adolescentul creşte şi începe să se afirme, iar acesta este un lucru normal, însă el o face după metode complet greşite, prin neascultare, grosolănie, surparea autorităţii şi a normelor de comportament social. Părinţii trebuie să înţeleagă că greșelile, la copiii lor care devin adolescenţi, în această perioadă a vieţii, sunt ca şi cum cineva ar suferi de o boală şi, în principiu, noi nu putem pretinde de la ei un comportament normal. Nu putem cere de la un om care are o tuse cronică să nu mai tușească noaptea, pentru a ne cruţa somnul, ori că nu mai vrem să-l auzim pur şi simplu.

Deci adolescenţii au nevoie să fie trataţi cu atenţie şi cu înţelegere. Ei nu încearcă să ne jignească în chip voit, să ne ofenseze şi să ne înjosească, ci, pur şi simplu, nu ştiu cum să se descurce în problemele lor. Este recomandat să ne amintim de perioada adolescenţei noastre, de experiențele şi trăirile noastre, de sentimentele şi greutăţile noastre, de aspiraţiile noastre, şi atunci ne va fi mult mai uşor să-i înţelegem pe copiii noştri.

Aproape toţi adolescenţii încearcă acum să fumeze o primă ţigară, să consume bere, nu-i mai ascultă pe cei în vârstă, le răspund obraznic profesorilor şi nu sunt corecţi cu părinţii. Nu trebuie să ne temem însă de aceasta, ci, pur şi simplu, trebuie să răspundem adecvat la toate aceste situaţii. Nu se poate să nu luăm aminte însă şi la faptele părinţilor în această perioadă – aceştia trebuie să fie foarte precauţi şi înţelepţi. Dacă un adolescent devine excentric şi nu se poartă aşa cum ar trebui cu părinţii, să nu uităm că în această vreme el îşi câştigă „imunitatea” de adult – iar aceasta nu poate fi considerată un lucru de neglijat.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, p. 93-95)