Evanghelia Duminicii a 32-a după Rusalii ne arată cum poți să-L găsești pe Dumnezeu, chiar și atunci când toată lumea te consideră păcătos. Sau când tu Îl cauți deși vocea celor din jur îți spune că nu te pretezi la a fi față în față cu Iisus, acest Învățător atipic.

Zaheu era un vameș. Șef de vamă. Bogat, corupt, coruptibil, mândru, c-o poziție socială bună, dar... mic de înălțime. Un om care făcuse pact cu stăpânul ce deținea Țara Sfântă, respectiv Imperiul Roman, pentru o funcție bună. Cu avantajele aferente. Dar și cu invidia, ura și privitul strâmb din partea conaționalilor săi. Era o înțelegere nescrisă între el și societate. Zaheu era invidiat, dar nu oricine putea să facă față provocărilor funcției sale. El aude de Hristos. Știindu-se oarecum pătat, adică cu prea multe fapte negative la activ, îi vine-n minte gândul de a-L cunoaște pe acest nou Rabin, care nu-i judecă pe cei păcătoși. Cel puțin, nu public. Însă Zaheu este realist. Ca orice om care lucrează cu cifrele, el știe că înălțimea lui este doar socială și nu fizică. Însă, ca șef, învățat să găsească soluții la situații neprevăzute, se gândește instant să se suie într-un copac, pe drumul Mântuitorului. Inteligent, îi află traseul Acestuia. Perspicace, alege un dud, un copac destul de rămuros, ușor de escaladat. Zis și făcut. Ceva îl atrage. Ceva îl scoate din confortul casei sale. Ceva, nu știe ce, îl face să adopte o atitudine nedemnă de funcția și prestigiul său social. Zaheu simte că acest Iisus îi poate înțelege sufletul, ușura mintea și deschide inima. Față de ceilalți reprezentanți ai Templului care așteptau donații generoase în schimbul bunăvoinței lor, Zaheu simte că Mântuitorul nu cere nimic în schimb. Doar să vii spre El. Să ieși din mlaștina zilnică și să te apropii de El.

Hristos îl vede. Un moment ce trebuia să rămână anonim, încrustat doar în inima lui Zaheu, devine întâlnire între Cer și Pământ. Cerul coboară spre om, iar omul păcătos face un mic salt spre Cer. Replica Mântuitorului este tăioasă pentru cârcotașii de serviciu din jur: „Zahee, dă-te jos, căci ASTĂZI trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19,5). Numai nu-i spune Hristos-Domnul: Trebuie să rămân, căci altfel, te pierd...

Timpul lui Hristos este ASTĂZI, este timpul prezent. Nu un mâine probabil, plin de promisiuni deșarte sau un trecut întunecat, îmbibat de fapte reprobabile. Ca și pe Cruce, Hristos acționează astăzi, nelăsând nimic la voia hazardului. De asemenea, Iisus Hristos vrea să închidă gura și celor din jur, celor care-l judecau pe Zaheu, poate pe bună dreptate – după logica noastră omenească, dar fără să aibă acest drept. Hristos arată că orice om, indiferent de cât de păcătos ar fi, nu poate fi judecat de ceilalți și de asemenea, nimeni nu are dreptul să-l oprească pe om din drumul lui spre Dumnezeu.

Hristos merge în casa lui Zaheu. Ce față or fi făcând angajații casei, știind cine le este stăpânul, dar văzând și cine este Musafirul. Musafir nepoftit, dar binevenit. Musafir Care altădată se lasă rugat să vină în casa unora, acuma se auto-invită. De ce? Știa că marele Zaheu nu are curajul necesar de a-L pofti. Mentalitatea preconcepută a societății era o barieră între Hristos și vameșul corupt. Barieră pe care, ca multe altele, zidite artificial de oameni, Mântuitorul o dărâmă, fără nicio tresărire.

Zaheu este deopotrivă onorat, dar și conștient de șansa vieții lui. Șansă de a-și spăla toate păcatele. Șansă de a-și prescrie toate datoriile acumulate în Împărăția Cerurilor. El, marele Zaheu, învățat să negocieze totul, aici nu are cum negocia. Dă înapoi tot ceea ce a luat pe nedrept, ba chiar cu dobânda aferentă. Ăsta-i calculul lui Zaheu, care depășește logica omenească, strictă și de cele mai multe păguboasă. Zaheu este o antiteză a lui Iuda, care calcula totul la fiecare cent, crezându-se îndreptățit să dețină cele ce avea. Zaheu conștientizează că doar administrează bunurile sale și nu le deține. Prezența lui Hristos îi luminează rațiunea lui Zaheu, acesta devenind milostiv. Nu doar drept, ci binefăcător. Asta-i logica lui Hristos. Asta l-a ținut pe El pe Sfânta Cruce. Dorința de a face bine, chiar și atunci când cei cărora le faci bine, nu merită bunătatea ta, ci doar poate corectitudinea ta... Dacă Hristos ți-a dat mult, tu trebuie să oferi și mai mult.

Mântuitorul nu se lasă așteptat cu sentința sa plină de iertare, compasiune și iubire. La același timp prezent, El spune : „ASTĂZI s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.” (Luca 19, 9-10). Dacă atitudinea lui Zaheu a fost una publică, și dezlegarea de păcate din partea Mântuitorului vine tot în mod public. Și, parcă insistă Domnul, cu privire la scopul venirii Lui. De a-i mântui pe cei păcătoși. De a-i afla pe cei care încă nu L-au aflat, dar care ies din confortul lor și se ridică, măcar pentru o clipă cu mintea la Dumnezeu. Dacă nu, măcar cu inima. Dacă nu, măcar fizic. Zaheu le-a împlinit pe toate trei. Pasul lui spre Cer a venit în completarea celor făcuți de Hristos-Domnul spre El. Tu când L-ai căutat ultima oară pe Dumnezeu?