În ziua necazurilor, și când inima este trează, vin cele mai grabnice, mai deosebite, mai curtenitoare și mângâietoare haruri.

E crucea necazurilor, crucea mântuirii lumii purtată de un om, un grăunte mic de om, dar – este de uimire! – aprinde un Cer întreg.

Mare mai este ziua necazurilor, dacă inima ta arde pentru cuvântul lui Hristos!

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 130)