Ca în fiecare an, prăznuim această zi prin săvârșirea Sfintei Liturghii, mulțumind lui Dumnezeu pentru faptul că, după atâția ani în care mănăstirea a fost închisă, în urma secularizării averilor mănăstirești și izgonirii călugărilor, iată, acum, o putem proslăvi pe Cuvioasa Parascheva în locul în care i-au fost aduse moaștele pentru prima dată și să împlinim, astfel, dorința ctitorilor ca această mănăstire să nu fie doar o mărturie a frumuseții și credinței poporului nostru, ci să fie, în primul rând, un loc de rugăciune și de proslăvire a lui Dumnezeu.

***

În anul 1641, la 13 iunie, moaștele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva au ajuns la Iași și au fost așezate cu multă cinste în frumoasa biserică, atunci zidită, a Mănăstirii „Sfinților Trei Ierarhi”. Aici au stat până la 26 decembrie 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu și, apoi, transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.

Se știe că, pe la jumătatea secolului XI, anul 1050, la vârsta de 27 de ani, Sfânta Parascheva și-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar, mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaștele Cuvioasei au fost aflate întregi și s-au pus, spre cinstire și închinare, în biserica Sfinților Apostoli din satul natal Epivat, unde au rămas aproape 175 de ani.

În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaștele Cuvioasei Parascheva la Târnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

În anul 1393, căzând Bulgaria sub ocupația turcilor, sfintele ei moaște au fost dăruite pentru puţin timp lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. După trei ani, turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le strămută la Belgrad, unde vor rămâne 125 de ani.

În anul 1521, turcii ocupă și Serbia și iau din nou ostatice moaștele Sf. Parascheva, pe care le duc în palatul sultanului din Constantinopol. Apoi, ele sunt răscumpărate de la turci de către Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducați de aur și rămân în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.

În anul 1641, însă, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, Patriarhul Partenie a dăruit moaștele Cuvioasei Parascheva, drept recunoștință, domnului Moldovei Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile Patriarhiilor de Constantinopol și Ierusalim pe mai mulți ani.

Iată cum consemnează acest moment inscripția de pe marmura baldachinului Cuvioasei Parascheva din biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași:

„Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor a toată Moldova, fiind râvnitor și apărător al sfintei evsevii răsăritene, după dumnezeiasca îngrijire, a strămutat din Constantinopol cu multă osârdie și prea multă dorință aceste cinstite moaște ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea din Târnovo. Aceasta strămutare s-a făcut a treia. Iară prea sfințitul și fericitul a toata lumea Patriarh D. Partenie, cu bunăvoința și sfatul Bisericii, a trimis aceste sfinte moaște, ca pe o vistierie dumnezeiască, cu prea fericiții trei mitropoliți D. Ioanichie, D. Partenie al Adrianopolei si D. Teofan al Paleon – Patron, în zilele prea sfântului chir Varlaam, Mitropolitul Sucevei și a toată Moldova. Iară binecinstitorul și de Hristos iubitorul și cu mila lui Dumnezeu Stăpân al nostru, și Domnitor a toată Moldova, Io Vasile Voievod, de acasă ieșind cu evlavie și din tot sufletul primind aceasta neprețuită vistierie, potrivit le-au pus si le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a Sfinților Trei Ierarhi, spre cinstea și mărirea lui Dumnezeu Celui lăudat în Treime și spre veșnica solire a Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lăsarea păcatelor sale și a tot strălucit neamului său. În anul de la Adam 7149 (1641), iară al domniei lui al 8-lea, in 13 iunie”.