„Strigă tare”, îi zice Domnul Sfântului Proroc Isaia, „nu te opri”, dând în vileag nelegiuirile poporului Meu. Dar ce făcea poporul? „Ei Mă caută, doresc apropierea de Dumnezeu.” Dar este asta, oare, un păcat? Tocmai asta era dator să facă. Da, așa este, dar necazul este că nu o fac așa cum se cuvine, ci așteaptă să își atingă țelul numai prin post, fără a se îngriji de faptele dreptății și dragostei. „Și postul îmi e plăcut”, grăiește Domnul, „însă postul (adevărat este cel) la care oamenii, smerindu-și trupul, adaugă și iertarea jignirilor, a datoriilor, hrănirea celor flămânzi, găzduirea celor lipsiți de adăpost, îmbrăcarea celor goi. Când toate acestea se vor adăuga postirii, căutarea Mea și apropierea de Mine vor avea spor”; „atunci va ieși de dimineață lumina ta,... și slava Domnului te va înconjura. Atunci vei striga, și Domnul te va auzi; și încă grăind tu, va zice: aici sunt!... Și va fi Dumnezeul tău cu tine pururea” (Isaia 58, 1-11).

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, pp. 29-30)