- Ce trebuie să înţelegem prin cuvintele: „Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale şi în veac nu vei greşi” (Isus Sirah 7, 38)?

- Aceste cuvinte ne învaţă ca de-a pururea să avem în minte, pe lângă frica de Dumnezeu, şi cugetarea morţii. Însă aceasta, la cei noi începători în fapta bună, căci cei ce sunt sporiţi, prin darul lui Dumnezeu, dobândesc în locul fricii de moarte, dragostea de Dumnezeu. Aceştia nu mai au frică de moarte, deoarece dragostea scoate afară frica (I Ioan 4, 18). Iar cele mai de pe urmă ale omului, după Sfinţii Părinţi, de care trebuie să ne aducem aminte în toată viaţa, sunt: ceasul morţii, adică despărţirea sufletului de trup, trecerea sufletului pe la vămile văzduhului, starea sufletului înaintea Preasfintei Treimi şi hotărârea care i se va da, adică Raiul sau iadul.

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a doua, volumul 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 96-97)