Ispita preotului de a se considera doar un funcţionar public, un slujbaş al religiei, vine din uitarea că el este, în esenţă, un indrăgostit de Dragostea divină şi de oameni iubitoare. De aici, multe din căderile sale.

Mulţi judecă Ortodoxia prin căderile preoţilor. Oare trădarea lui Iuda l-a făcut nevrednic pe Hristos?

Orice filosofie sau cunoastere care duce la certuri şi ură între oameni este o cunoaştere diavolească. Căci doar diavolul este înţelepciune fără dragoste.

Cum recunoşti ceva ca fiind bun sau rău? După scopul său final: dragoste sau ură, comuniune sau dezbinare.

Mulţi oameni nu se mai roagă deoarece sufletul lor este acaparat de trufie, griji şi plăceri.

De ce suntem dezbinaţi, haotici şi sleiţi de puteri? Pentru că totul devine afacerism şi individualism.

Politica a devenit doar un instrument de acces la putere şi resurse publice. Efectul este apariţia găştilor denumite pompos partide.

Ispita supremă a umanităţii va fi şantajul sufletesc prin condiţionarea la resursele minim necesare traiului. Adică prostituţia generalizată.

„Păcatul se strecoară între vânzare şi cumpărare“ zice Scriptura. Când? Atunci când îi face loc nedreptatea. Aşa va apărea fiara antihristică de care scrie Apocalipsa „încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei.“

Există un cerc vicios al presei comerciale: folosirea slăbiciunilor sufleteşti pentru sporirea audienţei.

La şcoală, pe vremea mea, am învăţat despre industriile României. Cum azi nu prea le mai avem pe acelea, copiii noştri învaţă alte două mari industrii: a divertismentului şi a jafului legal.

România sărăceşte pentru că a trecut de la producţie la consum. Multe hipermarket-uri stau pe locul fostelor uzine, fabrici, unităţi de producţie.