Nu avem cu ce ne mândri, nici măcar cu faptul că am ales Împărăția lui Dumnezeu, pentru că în noi ea reprezintă atât de puțin… Există un dor, o nădejde, o iubire, există o dorință disperată, și totuși cât de puțin ne asemănăm sfinților lui Dumnezeu care au ajuns deja la destinație și sunt cetățeni ai Împărăției, în toată frumusețea și în toată armonia pe care o reprezintă! Cât de atenți trebuie să fim, chiar fiind înfrânți, să ținem piept fiecărui impuls de mândrie pentru că aparținem unei Biserici, sau de autosatisfacție pentru însăși comunitatea pe care o reprezentăm și pe care suntem uneori altoiți atât de superficial.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, pp. 100-101)