Corpul dinspre mare este lipsit de balcoane, iar ferestrele sunt mici ca niște metereze, dând mănăstirii o înfățișare sobră de fortăreață. Mănăstirea are multe turnuri vechi, iar cele noi sunt din secolul al XIX-lea, când mănăstirea s-a extins spre răsărit.

Intrarea principală în mănăstire se află în corpul de miazăzi, sub turnul (1854) care la al treilea nivel adăpostește clopotele. Curtea este largă, placată cu piatră, plină de viță-de-vie și de copaci. Înfățișarea interioară a clădirilor nu are nimic comun cu înfățișarea exterioară de fortăreață. În curte se poate ajunge și prin intrarea veche din corpul de miazănoapte, care duce direct la arsana.

În fata intrării se află agheasmatarul, iar în dreapta lui se află Aghiasma Sfântului Grigorie Palama.

Katholikonul, așezat în partea de apus a curții, este închinat Înălțării Domnului. Biserica de astăzi a fost ridicată de către egumenul Teodorit între anii 1808-1811.

În afară de cele două paraclise din Katholikon (închinate Sfinților Arhangheli, respectiv Intrării în Biserică a Maicii Domnului), în mănăstire mai există și alte paraclise: cel al Sfinților Doctori fără de Argint (la bolniță), al Sfântului Antim (lângă egumenie), unde se fac călugăriile, al Sfântului Gheorghe, al Sfinților Constantin și Elena în turnul clopotniței, al Sfântului Grigorie Palama, al Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir și, respectiv, al Sfântului Ioan cel Milostiv.

Trapeza este o clădire separată, construită în fața Katholilkonului. Schevofilachionul și biblioteca se află deasupra pronaosului.

Vechea arsana era încorporată în corpul mănăstirii, iar astăzi este folosită ca tâmplărie. Noua arsana se află la apus de mănăstire, la poalele colinei Samaria.

În apropiere, pe colina Samaria, se află Peștera Cuviosului Antonie de la Lavra Pecerska.