De la arsana, aflată la nord de mănăstire, un drumeag pavat cu piatră urcă 200 de metri până la poarta mănăstirii.

Intrarea principală se află în corpul de nord, care a fost construit în 1892 de către egumenul Simeon. Această clădire a creat o a doua curte în mănăstire. Aici se află trei paraclise: al Sfinţilor Arhangheli, al Sfinţilor Doctori fără de Arginți şi al Sfântului Spiridon.

Intrarea în curtea veche este inclusă în corpul din mijloc, construit în 1500, în care este încorporată şi clopotniţa. Turnul de apărare a fost construit în 1792. Este inclus în zidul de răsărit. În colţul format de corpurile de miazăzi şi cel de apus se află trapeza, zidită în 1783.

Curtea veche este destul de mică, ca şi clădirile vechi ale mănăstirii (1310, 1770). Corpul de miazăzi a fost construit în forma actuală în anul 1783. Corpul de apus, spre mare, este construit de Ioachim „Barbă Lungă” (1785). Katholikonul, închinat Sfântului Ierarh Nicolae, se află în centrul vechii curţi. Construcţia lui a început după incendiul din 1761.

În colţul de răsărit al lui se află Paraclisul Izvorul Tămăduirii (la etajul doi) şi Paraclisul Sfântului Dimitrie (etajul trei). Alipit de partea de nord a Katholikonului, cu intrare separată, este Paraclisul Cuviosului Grigorie (1851). În partea de apus a vechii curţi se află Paraclisul Sfintei Anastasia Romana (1775).

În afara mănăstirii, în partea de sud-est, se află biserica cimitirului. Mai sus, în aceeaşi direcţie sunt Katismele Părinţilor Athoniţi (secolul al XlX-lea) şi a Maicii Domnului (1765). Puţin mai sus s-au aflat ruinele Katismei Sfinţilor Apostoli.

Sus în munte se află Katisma Sfântului Ştefan, unde a trăit pentru o vreme Cuviosul Hagi Gheorghe. Aproape de ea este Katisma Sfântului Ioan Teologul, pe care a construit-o Hagi Gheorghe în 1875. Lângă hotarul cu Mănăstirea Simonos Petras sunt Paraclisele Sfântului Gheorghe şi al Sfântului Prooroc Ilie.

Mănăstirea Grigoriu are şase chilii în Kareia şi mai multe metoace în Grecia.