Intrarea principală în mănăstire este în partea de nord. Turnul impunător de deasupra intrării adăposteşte biblioteca şi Paraclisul Cuvioşilor Mucenici Zografiţi.

Un coridor mic duce în curtea largă, unde, în partea de sud, se află katholikonul (1801) închinat Sfântului Gheorghe şi, în mijloc, paraclisul Adormirii Maicii Domnului construit în 1764.

În corpul de răsărit, vizavi de paraclisul Adormirii Maicii Domnului, se află clopotniţa construită în 1896. Clopotul cel mare a fost dăruit de Mănăstirea Sfântul Pantelimon.

Vechiul turn de apărare în care au murit Mucenicii nu se mai păstrează. Se presupune că el era acolo unde astăzi se află monumentul celor 26 de Mucenici Zografiţi (1873) în partea dreaptă a intrării, în colţul de nord-vest al curţii.

În corpul de apus, vizavi de katholikon, se află trapeza, construită în secolul al XIX-lea în locul celei vechi, zidite din daniile Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

În mănăstire se mai află încă alte şase paraclise închinate Sfinţilor Chiril şi Metodie, Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântului Dimitrie, Sfinţilor Arhangheli, Sfântului Cosma Zografitul şi, respectiv, Schimbării la Faţă.

Mănăstirea are opt kathisme și două chilii. De partea cealaltă a văii, în vârful colinei, se află Katisma Sfântului Gheorghe cu bi­serica ei albă. Pe teritoriul mănăstirii se află vechiul monidrion Xirocastru, care în 1046 deţinea locul al douăzeci şi treilea în ierarhia mănăstirilor, precum și fostul schit Ciornîi Viri (pădure întunecoasă), construit în anul 1747de monahii ruși cu ajutorul împărătesei Elisaveta.

La ieșirea către mare, se găsește arsanaua (1475, Ștefan cel Mare) cu turn de apărare (1517, Bogdan al III-lea), în care se află și un paraclis, închinat Sfântului Nicolae.

(Foto) Pași de pelerin la Mănăstirea Zografu