De la biserică suntem invitaţi la masă, apoi la arhondaric, pentru odihnă. Dimineaţa, la orele 4, luăm parte la Utrenie şi la Sfânta Liturghie, iar în răsăritul soarelui vizităm biblioteca şi tezaurul. Mănăstirea Zografu are cinci paraclise în incintă şi opt la chiliile din afară.

Biblioteca conţine 388 manuscrise în slavonă şi 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament. Mai are peste 10.000 de cărţi tipărite, printre care şi în limba română, cu caractere chirilice şi multe documente vechi. Tezaurul păstrează numeroase odoare şi obiecte de cult din aur şi argint, icoane vechi, Evangheliare cu miniaturi şi broderii din secolele XI-XVI. Printre acestea, cel mai important este steagul Sfântului Ştefan cel Mare. Îl sărutăm cu evlavie şi emoţie, pentru că exprimă credinţa, jertfa, vitejia şi bărbăţia unui popor mic, care, prin Marele Ştefan, devine un popor european şi o mare vatră a Ortodoxiei în sud-estul continentului nostru.

Suntem fericiţi că am ajuns până aici să vedem nevoinţa sihaștrilor athoniţi şi evlavia marilor noştri domni pământeni.

Mănăstirea Zografu este chinovie bulgărească cu viaţă de obşte şi numără astăzi 15 călugări. Mai are câteva chilii în afară şi Schitul Bogorodiţa cu trei monahi.

Mulţumim gazdelor pentru primire şi dragoste şi coborâm spre mare.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 448)