Mulţi suferă de sete spirituală. Şi cei ce sunt nemulţumiţi de ei înşişi, roşi de aspiraţii neîmplinite, şi cei care îşi simt, un timp, puterile istovite, şi cei ce consideră că le revin obligaţii pe care nu le pot îndeplini şi cei bântuiţi de îndoieli. Aceşti oameni s-ar arăta gata de orice sacrificiu, de orice schimbare în viaţă, de orice şoc moral, dacă acesta i-ar curăţa şi i-ar um­ple de iubire şi compasiune pentru întreaga omenire.

Cel ce ne trezeşte în suflet o asemenea sete spirituală es­te, neîndoielnic, şi Cel ce ne-o poate potoli. Cei ce-şi caută alinarea, cei chinuiţi de sete găsesc la El cuvânt de mângâ­iere şi de încurajare. Sunt fericiţi ştiind că îşi vor astâmpăra foamea. Voi, cei ce tindeţi către mai bine, spre tot ce este frumos, veţi găsi ceea ce căutaţi şi veţi fi mulţumiţi, dacă vă veţi duce la Cel ce a spus: „Veniţi la Mine şi beţi”. Ce s-a petrecut pe pământ când au fost rostite prima dată, răspicat şi clar, aceste cuvinte de însuşi Fiul lui Dumnezeu? Niciun suflet nu s-a îndreptat spre El! Au început discuţii, certuri. Căutau să-I afle obârşia, Îi tâlcuiau spu­sele, dar nimeni n-a răspuns chemării Sale directe, ferme.

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Suntem nemulţumiţi, fiindcă, deşi vorbim despre Hristos, nu ne ducem la El cu inima, pentru a primi acea apă vie care potoleşte pentru totdeauna setea.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 101)