Rog și poftesc stăruitor pe fiecare creștin în parte, să ne mărturisim scăderile, neputințele și păcatele zilnic, adeseori înaintea lui Dumnezeu. Eu nu silesc, nici aduc pe cineva în priveliștea celor împreună robi ai păcatului, nici nu silesc pe cineva să-și descopere oamenilor păcatele sale; ci îndemn conștiința fiecăruia să și-o desfacă și să și-o descopere înaintea lui Dumnezeu. Arată-i Lui, omule, rănile tale și-I cere să-ți dea doctoriile tămăduitoare.

Arată-ți, creștine, rănile tale Celui ce nu te ocărăște, ci te tămăduiește. Nu uita că, deși îți vei tăinui tu păcatele tale, dar El le știe pe toate: unde, când și cum le-ai făcut. Deci, spune-i Lui păcatele tale, ca să câștigi iertare, spune-i, ca lepădând păcatele, să te duci acolo curat de greșeli.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 87)