Există relaţii de tip părinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc, când, prin consimţământul său, novicele ori mireanul se supune îndrumării duhovniceşti a preotului şi încearcă să-i îndeplinească sfaturile. La baza acestor relaţii stau recomandările, sfaturile, nu şi obligaţia. Relaţiile dintre un simplu preot şi enoriaşii săi se bazează de asemenea pe sfatul duhovnicesc şi pe recomandări despre modul în care aceştia pot dobândi mântuirea. De cele mai multe ori, ele sunt adresate întregii enorii şi nu doar anumitor enoriaşi.

Orice mirean trebuie să aibă un duhovnic căruia să-i poată mărturisi viaţa sa. Aşa a fost dintotdeauna, pentru suflet a existat preotul, iar pentru trup medicul şi învăţătorul. Fiecare familie trebuie să aibă un duhovnic, pentru a reuşi fiecare să-şi rezolve problemele din viaţă.

Se întâmplă ca la un preot să se spovedească toţi ce trăiesc în apropiere şi frecventează acea biserică. Cineva care se gândea să se căsătorească s-a adresat preotului. Acesta l-a întrebat: „Dar prietenă ai?”, „Am”, „Cine-i ea?”. Atunci când tânărul şi tânăra vin mereu să se spovedească la acelaşi preot, acesta îi cunoaşte şi îi poate sfătui dacă este potrivit să-şi unească vieţile sau nu.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov) ,vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 289)