Când mergi să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, mergi cu simplitate în inimă, cu credinţa deplină că vei primi pe Domnul întru tine şi cu smerenie adâncă faţă de aceasta. Lasă în seama lui Dumnezeu însuşi starea de spirit care va fi după aceasta. Mulţi au anumite aşteptări de la Sfânta Împărtăşanie înainte de vreme, şi atunci, fără să vadă ceea ce au dorit, se simt tulburaţi, şi însăşi credinţa lor în puterea Tainei este zdruncinată. Slăbiciunea nu se află în Taină, ci în dorinţa uşuratică. Nu-ţi promit nimic. Lasă totul în seama lui Dumnezeu, cerându-I o singură milostivire – să te întărească în tot felul de fapte bune ca să fii plăcută înaintea Lui. Cel mai adesea, rodul împărtăşirii are un gust de pace dulce în inimă; uneori aduce luminarea gândului şi darul evlaviei către Domnul, alteori aproape nimic nu se vede, dar după aceea în problemele omului se observă o mare putere şi hotărâre în sârguinţa lui. Voi mai spune apoi că nu vedem roade clare din Sfânta Împărtăşanie pentru că luăm împărtăşania rareori. Fă-ţi o regulă din a lua împărtăşania cât de des posibil şi vei vedea roadele mângâietoare ale acestei Taine. Mă rog tot timpul şi voi continua să mă rog ca Dumnezeu să te ajute să te apropii de cele două Taine într-o totală înnoire a duhului tău. Doresc binele sufletului tău în toate lucrurile. Dumnezeu să te ajute!

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viața duhovnicească și cum o putem dobândi, Editura Buna Vestire, Bacău, 1998, p. 188-191)