„Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.” Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: „Unde este să Se nască Hristos?” Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui”. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor”. (Mt. 2,1-12)

Despre Nașterea Domnului Iisus Hristos este scris în Evangheliile după Luca și Matei. Sfântul Luca povestește amănunțit despre Buna Vestire primită de Maica Domnului și despre călătoria Sfintei Fecioare la Betleem, alături de Dreptul Iosif, pentru a se înscrie la recensământul poruncit de Octavian Augustus. Tot de acolo se știe de Nașterea care a avut loc în condiții sărăcăcioase, urmate de înfășarea și culcarea Pruncului într-o iesle, așadar într-un staul de animale, precum și despre păstorii care au primit veste de la îngeri că s-a născut Mesia. În Evanghelia după Matei aflăm alte amănunte. În duminica dinainte s-a citit primul capitol, cuprinzând arborele genealogic al Domnului, ca urmaș al regelui David, precum și vestea prin care îngerul l-a încredințat pe Iosif de nașterea lui Hristos din Fecioara Maria. În chiar sfânta zi a Crăciunului se citește din cel de-al doilea capitol, unde Evanghelistul explică faptul că și cei de alte neamuri au aflat de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Trei magi din Răsărit, potrivit tradiției din Persia, care cunoșteau mersul stelelor și citeau în ele destinul universului, au văzut o stea care îi îndemna să călătorească pentru a-L afla pe noul rege al iudeilor, așa cum înțeleseseră ei. Acest lucru este suprins în cunoscutul colind: „Trei crai de la răsărit/ cu steaua au călătorit/ și-au mers, după cum citim/ până la Ierusalim”. Tot din Evanghelie sunt inspirate și următoarele versuri ale colindului, cum că acolo în oraș „steaua lor li s-a ascuns”, iar magii n-au mai putut să-și continue drumul, știind că misteriosul astru încă nu se oprise deasupra locului căutat. Atunci ei au început să întrebe unde este Acel nou rege al iudeilor, ceea ce l-a pus pe gânduri pe Irod. Acesta domnea de ani buni în Iudeea, însă nu era un rege legitim, din moment ce era idumeu și nu evreu. Când a aflat de cuvintele învățaților orientali, Irod a convocat pe toți înțelepții țării, pentru a afla ce se poate ști despre Acest rege de care vorbesc și străinii. Ei i-au răspuns cu o profeție din Miheia, cum că Betleemul, cetatea unde s-a născut regele David, va fi locul unde se va naște „Conducătorul, care va paște pe Israel” (Mih. 5,1). Cu alte cuvinte, Acest nou rege este Mesia, Unsul cel așteptat de Israel. Aproape toată lumea credea la acea vreme că Mesia, adică Hristos, va fi cel care va restabili gloria pământească a regatului lui David. Deci Irod s-a tulburat fiindcă își simțea tronul amenințat, el care de frica unor conspirații își condamnase la moarte trei dintre fiii săi.

Irod însă nu și-a trimis direct oștenii la Betleem pentru a ucide pe potențialul rival. Nu știa ce vârstă poate să aibă Acesta. Se gândea că poate între timp plecase de acolo sau că trimiterea unor soldați ar fi pus în alertă pe locuitori, iar noul Rege s-ar fi făcut nevăzut. De aceea, cu viclenie, „pe crai grabnic i-a chemat/ și în taină i-a-ntrebat/ ispitindu-i vru setos/ ca să afle pe Hristos”. Dar aceștia pare-se că i-au dat un răspuns ambiguu. Nu pentru că voiau să îl inducă în eroare, ci pentru că ei înșiși nu aveau o viziune clară a ceea ce căutau. În sfârșit, Irod a continuat, tot cu viclenie: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui”, prefăcându-se a fi un monarh pios și ascunzându-și cinismul planurilor sale.

Magii au plecat și imediat au regăsit steaua care i-a călăuzit până acolo unde era pruncul. Se pare că, potrivit lui Matei, Domnul nu se afla într-o iesle, ci într-o casă. Aceasta ne face să credem că vizita magilor nu s-a petrecut chiar în ziua nașterii sau imediat după ea, ci poate puțin mai târziu, când între timp Sfânta Familie a găsit și loc de găzduire. Magii, ne spune Matei, au fost cuprinși de „bucurie mare” și s-au închinat  cu daruri deosebite: aur, tămâie și smirnă. Exegeții spun că aurul ar semnifica regalitatea, tămâia ar simboliza dumnezeirea, că numai lui Dumnezeu i se jertfește tămâie, iar smirna – răstignirea și moartea, fiindcă smirna se folosea la îmbălsămarea morților. În sfârșit, ca și lui Iosif mai devreme, un înger s-a arătat și magilor în vis, spunându-le să plece pe alt drum spre casă, fără să mai treacă pe la regele Irod.

Evanghelia despre Închinarea magilor se citește în ziua de Crăciun, făcându-ne să înțelegem că Mesia Cel vestit de prooroci, Regele lui Israel, S-a născut pentru lumea întreagă. Noul Legământ adus de Iisus nu se mai rezumă la poporul evreu, așa cum se întâmplase în vechime cu legământul lui Moise. Venirea Domnului are importanță universală și e totuna cu o nouă creație a lumii, o creație spre transformare, spre înviere. Acesta e și motivul pentru care sărbătoarea Nașterii Domnului mai este numită și „Crăciun”, de la „creatium, creare”, un cuvânt latin al cărui sens în limba română este evident. Dar Noul Legământ al lui Hristos, deși ne duce cu gândul la universalitate, este pecetluit dintru început nu numai cu pecetea gloriei regalității și divinității, ci și cu semnul morții. Pentru înviere, vom trece prin durerile nașterii spirituale, care sunt suferințele acestei vieți, dar și prin moarte, care e nașterea spre veșnicie. Abia apoi ne vom întoarce și noi, ca și magii odinioară, în patria-mamă din Răsărit, care este raiul.