E firesc ca bărbatul care merge pe patruzeci-cincizeci de ani şi e cărunt, să-şi lase barbă. Şi văd că aici sunt bătrâni şi de şaizeci şi de optzeci de ani, care se rad încă. Toată ziua vreţi să fiţi copii, copilaşii mei? Nu vă ruşinaţi să vă radeţi?

N-a ştiut Dumnezeu ce face atunci când ne-a dat bărbile? Şi aşa cum e lucru necuviincios ca o femeie bătrână să se gătească şi să se sulemenească, aşa este lucru necuviincios şi ca un bărbat să se radă când îmbătrâneşte. Când grâul creşte şi se face alb, ce înseamnă? Seceriş. Aşa şi omul, ce anume înseamnă, ce arată când îi albeşte barba? Moartea.

Cereţi iertare lui Dumnezeu să vă lumineze ca aşa cum vă lăsaţi bărbile, aşa să vă lăsaţi şi păcatele.

Iar voi, tinerii, să-i cinstiţi. Şi dacă se întâmplă să fie un om de treizeci de ani care şi-a lăsat barbă, şi unul de şaizeci, şaptezeci sau o sută de ani şi care se rade, să-l puneţi pe cel care şi-a lăsat barba să şadă mai presus decât cel care-şi rade barba, atât la biserică, cât şi la masă. Nu vă spun însă că bărbile vă vor duce în Rai, ci faptele bune, fiindcă bărbi au şi ţapii. Să fie smerite şi hainele voastre, la fel şi mâncarea, băutura şi celelalte ale voastre. (Sfântul Cosma Etolianul)

(Viața și Învățăturile Cuviosului Mucenic Cosma Etolianul, Editura Deisis, 2001, p. 50)