Bătrânul Avacum († 1875)

Deşi trăia într-un adevărat staul, el se considera „aranjat”. Este o minune cum putea vieţui într-un loc atât de întunecat, rece şi plin de fum, mai ales iarna, câtă vreme chiar şi vara era frig înăuntru.

Părintele Avacum, precum el însuşi îşi amintea, a venit la Sfântul Munte la vârsta de 15 ani, în jurul anului 1790. Nu s-a făcut direct călugăr, ci era barcagiu, la început la Russikon şi apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde a trăit până la revoluţia grecească. Când cei mai mulţi călugări au plecat pentru a se izbăvi de turci, a plecat şi Părintele Avacum în ţinutul său – insula Scopelos. Acolo a aşteptat să se liniştească vremurile şi, în acest timp, a primit tunderea călugărească de la egumenul Mănăstirii Caracalu, Nicolae.

Când s-a întors în Sfântul Munte, la început a trăit fără locuinţă, străbătând diferite locuri, până când bătrânii din Noul Schit s-au milostivit de el şi i-au dat o colibă mică, aproape de cimitir. Deşi trăia într-un adevărat staul, de atunci el s-a considerat „aranjat”. Este o minune cum putea vieţui într-un loc atât de întunecat, rece şi plin de fum, mai ales iarna, câtă vreme chiar şi vara era frig înăuntru. El însă susţinea că nu-i este frig, ci că totdeauna simte căldură. Şi este foarte probabil că aşa era, pentru că în afară de hainele sale, subţiri ca şi el însuşi, nu mai purta altceva decât ascetica îmbrăcăminte a „răbdării”.

La întrebarea legată de sărăcăcioasa sa chilie, răspundea:

– Cândva cugetam că, ajutat de ceilalţi oameni, voi găsi o colibă, dar mi-am schimbat părerea. Ce-mi trebuie? În curând voi muri, aşa că locul cel mai potrivit e cel unde mă aflu acum!

Când a îmbătrânit, locuitorii schitului îi dăruiau puţină pâine; cu o asemenea hrană uscată a fost mulţumit vreme foarte îndelungată (zeci de ani).

– Trebuie, spunea, să ne pregătim a sta înaintea Domnului. Aici nimic nu-i neapărat necesar; dacă nu azi, mâine voi muri. Toate vor rămâne, numai veşnicia nu se schimbă. Pentru ea trebuie să fim totdeauna pregătiţi.

Bătrânul Avacum a adormit în anul 1875, în vârstă de aproximativ 100 ani.

(Antonie Ieromonahul, File de Pateric din Împărăția monahilor Sfântul Munte Athos. Cuvioși Părinți athoniţi ai veacului al XIX-lea, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Christiana şi Sfânta Mănăstire Nera, Bucureşti, 2000, p. 66)

Ultimele din categorie