Antrenament pentru viața la mănăstire – Viața părintelui Haralambie Dionisiatul (22)

S-au „luptat” destulă vreme, dar stareţul Iosif rămânea neînduplecat. Şi aceasta pentru că harismaticul stareţ, văzându-i de mai înainte râvna aprinsă şi sporirea de mai târziu, nu voia să lase „vânatul” din mâini.

„Plin de prejudecăţi pricinuite de vederea primei peşteri, şi-a continuat povestirea stareţul Haralambie, aproape că nu-mi venea să intru înăuntru. Dar intrând, m-am mirat când am văzut că această chilie era cu totul diferită. Deşi era mică şi strâmtă, era îngrijită, curată, toate erau puse la locul lor. Ei, atunci am răsuflat uşurat, nu a trecut mult timp şi vestea venirii mele a ajuns şi la bătrânul Arsenie, care m-a primit cu multă bucurie. După aceea, am mers din nou la stareţ, care m-a întrebat:

- Fiul meu, ce scop ai în viață?

- Vreau să mă fac monah.

Atunci, stareţul mi-a spus, ca să mă încerce:

- Aici la noi, fiul meu, viața este foarte aspră, aşa că tu nu vei putea rezista.

- Vreau să încerc, părinte.

- A, vrei să încerci? Atunci să facem astăzi prima încercare.

Şi îndată l-a strigat pe bătrânul Arsenie, căruia i-a spus:

- Arsenie, finul tău zice că vrea să devină monah. Veţi face împreună câte trei mii de metanii, după care să-l aduci iarăşi la mine.

Atunci bătrânul Arsenie, fără să mai întrebe ceva, a zis:

- Să fie binecuvântat!

Am început amândoi să facem metaniile, dar iată că bătrânul Arsenie a terminat primul. Mie îmi mai rămăseseră încă cincizeci, dar adevărul este că terenul unde părintele Arsenie a făcut metaniile era puţin în pantă, pe când al meu era drept. După ce am terminat şi eu, am mers din nou la stareţ.

- Ei Haralambie, cum vezi lucrurile? Vei putea face faţă?

- Părinte, nu mi-a fost greu. Nu ştiu, însă, ce va fi mai târziu.

- Aşadar, vrei să încerci?

- Da, părinte. Pentru aceasta am venit. Numai că am plănuit să merg undeva şi apoi să mă întorc definitiv.

- Unde vrei să mergi?

- Vreau să merg în Eghina să o văd pe mătuşa mea Eupraxia, sora părintelui Arsenie, care este călu­găriţă, şi să iau binecuvântarea ei.

- Ascultă, dacă vrei să rămâi aici pentru a te face Călugăr, trebuie s-o uiţi pe mătuşa ta Eupraxia. Dar dacă totuşi vrei să mergi la mătuşa ta, nu te împie­dică nimeni. Numai că aici la noi nu te vei mai putea întoarce.

- Dar, părinte, aici s-a odihnit sufletul meu; aici vreau să devin călugăr.

- Dacă vrei să te faci călugăr aici, rămâi. Eşti primit. Însă dacă pleci, aici uşa s-a închis.

- Dar, părinte, eu am venit aici cu nişte planuri.

- Planuri? Călugăr cu planuri? Unde ai mai văzut astfel de călugărie cu voie liberă şi planuri?

S-au „luptat” destulă vreme, dar stareţul Iosif rămânea neînduplecat. Şi aceasta pentru că harismaticul stareţ, văzându-i de mai înainte râvna aprinsă şi sporirea de mai târziu, nu voia să lase „vânatul” din mâini. În cele din urmă, Haralambie a spus şi mult aşteptatul da.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 47-49)

De la același autor

Ultimele din categorie