Micuţa Varvara a rămas la mănăstire şi a devenit o monahie aleasă. La tunderea ei, ce s-a săvârşit în 1945, a fost numită Vriena.
Nu a trecut mult timp şi egumena mănăstirii a avut o vedenie. Aşa cum stătea în chilia ei, a auzit deodată pe la miezul nopţii paşii venind din depărtare. Se apropia cineva care avea în mână un baston. Stareţa s-a neliniştit, fiindcă mănăstirea nu avea pe atunci ziduri care să o împrejmuiască şi de aceea se temea pentru celelalte maici. De altfel, erau acei ani grei ai războiului civil. Egumena privea cu nelinişte ca să vadă cine putea fi la o astfel de oră în acea pustie.
Aşa cum privea în partea de unde veneau paşii, a văzut în întuneric apropiindu-se un bătrân în vârstă, care ţinea în mână un felinar. Când acela a ajuns lângă ea, l-a întrebat neliniştită:
- Cine sunteţi şi ce doriţi la această oră?
- Eu sunt tatăl maicii Varvara şi am venit să vă spun să o ţineţi lângă Sfinţia Voastră. Căci de atunci de când ea a venit la mănăstire, Hristos mi-a dat ca mângâiere acest felinar. Cu el văd puţin şi primesc astfel mângâiere.
Şi zicând acestea, s-a făcut nevăzut. Micuţa Varvara a rămas la mănăstire şi a devenit o monahie aleasă. La tunderea ei, ce s-a săvârşit în 1945, a fost numită Vriena. De faţă s-a aflat şi părintele Atanasie, fratele Stareţului. În 1955 ea a devenit egumenă la Mănăstirea Maicii Domnului „Mirtidiotissa” din regiunea Stamata – Atica.
(Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, pp. 372-373)
Despre Părintele Efrem Filotheitul
Cuviosul Efrem (Filotheitul) din Arizona (n. 1927) este unul dintre cei mai renumiți părinți ortodocși contemporani, singurul ucenic în viață al lui Gheron Iosif Isihastul († 1959), lângă care s-a nevoit timp de 12 ani; ctitor a 17 mănăstiri ortodoxe în America de Nord.
