Nevoinţele proprii, prin care monahul se străduieşte să biruie şi să preschimbe firea căzută, sunt doar martorii faptului că voinţa are aplecarea cea bună. Biruinţa şi preschimbarea firii sunt doar ale lui Dumnezeu. „Acolo unde este biruită firea", spune Sfântul loan Scărarul, „poate fi recunoscută venirea Celui Ce este mai presus de fire". Dumnezeu preschimbă înclinarea firească în cel ce prin toate mijloacele care ţin de el dovedeşte că are nefăţarnica dorinţă ca înclinarea lui să se schimbe: atunci, Duhul lui Dumnezeu se atinge de duhul omenesc, care, simţind atingerea de el a Duhului lui Dumnezeu, tinde cu totul, cu toate gândurile si simţămintele, către Dumnezeu, pierzându-şi orice plăcere de obiectele poftei trupeşti.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 22)