Nu este mai mare ascultare ca ascultarea din biserică! Și dacă n-ai face altceva decât să cureți cu o cârpă dușumeaua din casa Domnului, asta se socotește în fața lui Dumnezeu mai presus de orice altă ascultare. Căci nu este o ascultare mai mare ca cea facută pentru biserică. Și orice ai face într-nsa, și când intri și când lucrezi înăuntru și când ieși afară, totul trebuie să faci cu frică și cu cutremur și niciodată să nu-ți înceteze rugăciunea cea din lăuntru și să nu vorbești cu nimeni în biserică, afară numai de mare trebuință și pentru nevoia bisericii  și atunci numai în șoaptă. Căci ce este mai frumos, mai plăcut și mai presus decât biserica? Și de cine oare să ne temem într-însa, și unde să ne bucurăm cu sufletul, cu inima și cu tot cugetul nostru mai mult, dacă nu în biserică, unde Însuși Stăpânul și Domnul nostru este de față cu noi întotdeauna?

(Arhimandrit Dosoftei Morariu, Sfântul Serafim de Sarov, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători, 2004, pp. 412-413)