Biserica Ortodoxă în Țara Sfântă a fost dintotdeauna reprezentată mai ales prin greci. Îndeosebi ierarhia, atât cea superioară, cât și cea inferioară, a fost recrutată numai dintre credincioși de origine greacă. Practica aceasta se respectă și în zilele noastre. Ea are avantaje și dezavantaje. Printre avantaje trebuie să menționăm faptul că grecii au fost totdeauna mai combativi, mai rezistenți în fața ereziilor, mai devotați în apărarea Ortodoxiei, mai unitari în acțiunea de supraviețuire sub lungile dominații păgâne. Iar în ce privește cultul, grecii rămân printre cei mai buni slujitori ai Bisericii lui Hristos.

Ca dezavantaje, este recunoscut în unanimitate faptul că naționalismul Ortodoxiei grecești, degenerat uneori în exclusivism străin de duhul Evangheliei lui Hristos, a golit mănăstirile și bisericile ortodoxe de la Sfintele Locuri de călugări și slujitori. În prezent, Biserica Ortodoxă de la Sfintele Locuri, deși este Biserică dominantă, trece totuși printr-o criză acută, datorită prozelitismului eterodox, ceea ce a dus la împuținarea credincioșilor și slujitorilor ei.

Este foarte adevărat că grecii slujesc deosebit de frumos; deși în prezent au puțini clerici, cântă minunat, păstrează Locurile Sfinte în bune condiții. Și tocmai acesta este meritul lor incontestabil. Ținând seama de condițiile istorice vitrege din trecut, grecii au păstrat ca nimeni alții Mormântul Domnului, Peștera Nașterii din Betleem și celelalte locuri sfinte, timp de două milenii, fără să le piardă, fără să le cedeze în mâinile armenilor, ale copților, și mai ales ale catolicilor. Iată deci marele merit al Bisericii Ortodoxe de la Sfintele Locuri! Am putea afirma că singura misiune divină a Bisericii Ortodoxe apostolice din Țara Sfântă a fost aceea de a păstra permanent aprinsă candela Ortodoxiei și firul neîntrerupt al slujbelor de zi și de noapte de la Mormântul Domnului. Astăzi însă, cum este și firesc, Biserica Ortodoxă din Țara Sfântă duce lipsă de monahi și de fonduri necesare pentru întreținere.

Biserica Ortodoxă din Palestina biblică este condusă de așa numita „Frăție a Sfântului Mormânt”, care numără peste 60 de viețuitori – ierarhi, arhimandriți, ieromonahi slujitori, ierodiaconi și monahi, în frunte cu Patriarhul Diodor al Ierusalimului. Patriarhul este ajutat de 16 mitropoliți și episcopi, dintre care doi mitropoliți cu eparhie: mitropolitul de Nazaret și cel de Aman. Toți ierarhii la un loc formează sinodul patriarhal cu sediul în Ierusalim. Din Frăție mai fac parte un număr de ieromonahi, arhimandriți, ierodiaconi și călugări deservenți; circa 40 de biserici ortodoxe, dintre care 20 de biserici și paraclise în Ierusalimul Vechi, în frunte cu biserica Sfântului Mormânt, și alte 20 de biserici ortodoxe în tot cuprinsul Țării Sfinte. Patriarhia mai are sub jurisdicția sa 10 mănăstiri cu peste 60 de călugări, mai mulți ieromonahi slujitori pe la parohii și eparhii din toată Țara Sfântă, și un Seminar ortodox în Ierusalim, cu peste 50 de elevi. Credincioșii ortodocși din Israel numără aproape 25.000 de suflete, dintre care cei mai mulți sunt arabi convertiți, apoi greci, ruși, ciprioți, români etc., stabiliți în Țara Sfântă. Cei mai numeroși se află în Betleem, Ierusalim, Nablus (Samaria), Cana Galileii și Nazaret.

Din punct de vedere administrativ-gospodăresc, Biserica Ortodoxă din Țara Sfântă este destul de modestă. Sediul Patriarhiei, cu caracter permanent, se află în Ierusalimul Vechi, și anume în partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt. Aici se află sinodul, cancelaria patriarhală, secretariatul, o mică tipografie, chiliile ierarhilor și ale preoților slujitori din „Frăția Sfântului Mormânt” și sălile de clasă ale seminarului. Alături de sediul Patriarhiei se află Mănăstirea de călugărițe „Sfânta Melania Romana”, cu 20 de viețuitoare bătrâne, dintre care cinci maici sunt din Moldova.

Sediul de vară al Patriarhiei Ortodoxe, compus dintr-o clădire mare, o biserică și câteva anexe, se găsește pe platoul Muntelui Măslinilor. Tot acolo se află o mică fermă agricolă și o livadă de măslini. O altă fermă agricolă, tot atât de mică, se află la Betleem. Aceasta este toată averea și sursa de trai a Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim, la care se mai adaugă micul venit din dania pelerinilor la Mormântul Domnului și la Betleem. Din acest venit atât de modest se restaurează Biserica Sfântului Mormânt, mănăstirile și bisericile ortodoxe din Țara Sfântă și se întreține seminarul și personalul slujitor al Patriarhiei din Ierusalim.

Biserica Ortodoxă din Palestina a fost dintotdeauna o Biserică de sacrificiu. Ea a ținut aprinsă douăzeci de veacuri candela Ortodoxiei la Mormântul Domnului, pe Golgota, la Peștera din Betleem, la Nazaret, pe Muntele Măslinilor, peste tot în Țara Sfântă, ca să avem astăzi unde ne pleca genunchii și fruntea. Pentru meritele ei milenare deosebite, se cuvine din partea noastră, a tuturor, un smerit prinos de recunoștință.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 356-359)