Prăznuiţi de Biserică la 28 aprilie, Sfinţii Iason şi Sosipatru au făcut parte din cei 70 de apostoli ai Mântuitorului Hristos. De altfel, Sfântul Apostol Pavel îi aminteşte în epistola sa către Romani: „Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine” (Roamani 16, 21). Iason se născuse în Tars, precum Apostolul Pavel, iar Sosipatru se născuse în Ahaia.

Ajunşi în insula Corfu - Kerkyra la jumătatea primului secol, cei doi sfinţi au propovăduit Evanghelia în insula Corfu, ridicând şi o biserică închinată Sfântului Arhidiacon Stefan. Pentru lucrarea lor, cei doi sfinţi apostoli au fost aruncaţi în temniţă. Acolo au continuat să-L propovăduiască pe Hristos cel Înviat tâlharilor, convertindu-i pe Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie şi Mamin. Auzind acestea, regele a poruncit ca cei şapte să fie daţi morţii, fiind pomeniţi de Biserică pe 28 aprilie alături de Sfinţii Iason şi Sosipatru.

Conducătorul insulei a poruncit ca cei doi sfinţi să fie torturaţi pentru îndrăzneala lor. În vremea chinurilor, fiica regelui, numită Kerkyra, s-a convertit la dreapta credinţă şi a fost omorâtă, la porunca tatălui ei. Cei doi sfinţi au scăpat de chinuri după moartea conducătorului insulei. Noul rege a îmbrăţişat credinţa creştină şi a fost botezat numele de Sebastian. Sfinţii Iason şi Sosipatru au predicat apoi liber Evanghelia şi au întărit Biserica lui Dumnezeu din Insula Corfu, păstorind-o până la adânca lor bătrâneţe. După tradiţie, peste mormintele Sfinţilor Iason şi Sosipatru a fost zidită o biserică închinată lor.

Actuala biserică a Sfinţilor Iason şi Sosipatru din Corfu, în care se păstrează moaştele celor doi sfinţi[1], datează din preajma anului 1000. Inscripţiile puternic săpate în cărămida zidului, aşezate de-a dreapta şi de-a stânga uşii de pe peretele vestic al bisericii, atestă ridicarea ei deasupra unui alt lăcaş, mai vechi cu câteva secole. Se crede că prima biserică a fost ruinată în urma invaziilor slave, cu câteva decenii mai înainte de ridicarea celei actuale.

Biserica este zidită în formă de cruce înscrisă, având două coloane interioare şi un dom central. Zidăria este din cărămidă alternată cu piatra de la ruinele vechii biserici.

Interiorul păstrează fresce din secolele XI-XIV de o parte şi de alta a intrării principale în biserică. De o deosebită valoare sunt şi cele două icoane ale sfinţilor Iason şi Sosipatru de pe iconostas, pictate în anul 1650 de către părintele Emanuel Tzanes din Creta.

În trecut, biserica Sfinţilor Iason şi Sosipatru a fost katholikonul unei mănăstiri. Aici a aflat scăpare Ecaterina, soţia lui Toma Paleolologul, fratele ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, când Constantinopolul a căzut în mâna turcilor, în anul 1453. Se crede că mormântul Ecaterinei Paleologu se afla în curtea bisericii.