Părinte, boala ajută întotdeauna?

Da, întotdeauna ajută. Bolile îi ajută pe oameni să-și „ispășească” păcatele, atunci când nu au virtuți. Sănătatea este un lucru mare, dar binele pe care îl pricinuiește boala nu-l poate dărui sănătatea. Un bine duhovnicesc. Boala este o binefacere foarte mare. Într-adevăr, foarte mare! Îl curăță pe om de păcat și de multe ori îi asigură chiar și răsplată.

Sufletul omului este ca aurul, iar boala este ca focul care-l curăță. Vezi că și Hristos i-a spus Apostolului Pavel: Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Cu cât mai mult este chinuit omul de vreo boală, cu atât mai mult se curăță și se sfințește. Ajunge numai să facă răbdare și s-o primească cu bucurie. În unele boli este nevoie numai de puțină răbdare.

Și pe acestea le îngăduie Dumnezeu ca să-i îndrepteze omului unele cusururi și să-i dăruiască puțină răsplată.

Pentru că boala trupească ajută la vindecarea bolii duhovnicești. O neutralizează cu smerenia pe care o aduce. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce El îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Știe de ce anume are nevoie fiecare din noi și ne dă vreo boală, fie ca să ne răsplătească, fie ca să plătim păcatele.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 226-227)