După ce am fost botezați, preotul ne-a însemnat cu semnul Crucii cu Sfântul și Marele Mir în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, spunând: „Pecetea Darului Sfântului Duh”. Aceasta este pecetea cea dintâi, inițială. Această pecete ne-a fost pusă pe când eram prunci și când nu eram conștienți nici de noi înșine și nici de Hristos. Iar fără pecetea Botezului nimeni nu poate fi mântuit.

Dar pecetea de pe urmă este pecetea sângelui lui Hristos, pecetea Sfintei Împărtășanii, confirmarea noastră voluntară și conștientă a faptului că îi aparținem lui Hristos din dragoste față de El și că suntem copii ai lui Dumnezeu din propria noastră voie liberă. Această ultimă pecete o confirmă pe cea dintâi. Botezul ne conduce către Sfânta Împărtășanie, iar Sfânta Împărtășanie confirmă Botezul nostru. Astfel, nu șchiopătând într-un picior, ci umblând cu amândouă, noi intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 39-40)