Buna Vestire – „evanghelia” despre Maica Domnului

Cuvinte duhovnicești

Buna Vestire – „evanghelia” despre Maica Domnului

Zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca Om în pântecele Fecioarei, prin umbrirea Duhului Sfânt (Luca 1, 35)  era o noutate absolută. Și totuși, Sfânta Fecioară nu pune la îndoială cuvântul Arhanghelului, nici nu cere semn spre întărirea acestui cuvânt.

Buna Vestire nu este însă numai o „evanghelie” către Maica Domnului, ci și o „evanghelie” despre Maica Domnului. Într-adevăr, deși textul menționat ne spune foarte multe despre Fiul lui Dumnezeu întrupat, oferindu-ne o adevărată sinteză a hristologiei, el ne spune și cel mai mult, din întregul Noul Testament despre Maica Domnului.

Astfel, din această pericopă evanghelică aflăm nu numai că Maica Domnului era fecioară atunci când L-a zămislit pe Mântuitorul (Luca 1, 27): o fecioară logodită cu un bărbat care se cheamă Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria; cf. Matei 1, 18: Iar nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt și Matei 1, 23Iată Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu.., ci și că era hotărâtă să rămână fecioară. Căci numai așa se explică întrebarea ei: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? (Luca 1, 34). În cazul unei fecioare în preajma nunții, care ar fi avut de gând să trăiască viața obișnuită de căsătorie, o astfel de întrebare ar fi fost fără rost. „Nu știu de bărbat” nu poate însemna nimic altceva decât: „nu vreau să știu de bărbat”, sau „nu am de gând să știu de bărbat”.

Aflăm apoi, din același text evanghelic, cât de deplină era ascultarea și credința Sfintei Fecioare față de Dumnezeu și față de cuvântul Său. Spre deosebire de Zaharia, care cere un semn…, ea nici nu se gândește să pună la îndoială cuvântul Arhanghelului, cu toate că obiecțiunea pe care mintea omenească o ridica în cazul vestirii făcute ei era de mult mai mare greutate decât în cazul celei făcute lui Zaharia. Existau precedente pentru nașterea unui copil prin intervenție dumnezeiască; așa s-au născut Isaac, Samson și Samuel. Niciodată însă nu se mai întâmplase să nască o fecioară. Zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca Om în pântecele Fecioarei, prin umbrirea Duhului Sfânt (Luca 1, 35)… era o noutate absolută. Și totuși, Sfânta Fecioară nu pune la îndoială cuvântul Arhanghelului, nici nu cere semn spre întărirea acestui cuvânt.

(Pr. Prof. Dr. Vasile MihocȘapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Editura Teofania, 2001, pp. 7-8)