bunătate

Postul este încă o șansă pentru a ne schimba viața

Părăsiţi pentru un minut pierzătoarea neluare-aminte faţă de lucrarea mântuirii, şi haideţi să chibzuim! Ia, uite: cutare şi cutare – şi câţi nu sunt! – se adună încă din primele zile ale Postului ca să ia asupră-şi ostenelile postirii şi pregătirii pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, iar eu şi cu voi nici nu ne gândim să ne neliniştim. De fapt, noi suntem cei care pierdem, iar ei sunt cei care câştigă! Ei primesc iertare de păcate, dobândesc pace în conştiinţă şi împăcare cu Dumnezeu, se unesc cu Domnul prin Sfintele Taine, iar în noi rămâne aceeaşi neorânduială şi tulburare lăuntrică, aceeaşi tânjeală şi nemulţumire.

Despre bunătatea lui Dumnezeu

Dumnezeu nu are nevoie de nimic, făcând bine neamului omenesc din bunătate.

Leontie – sfântul care a așezat la masă pe soldații ce l-au martirizat

În timpul domniei împăratului Vespasian, mai mulți generali au fost trimiși în provinciile orientale, pentru a pedepsi pe cei care cred în Iisus Hristos. Unul dintre aceștia a ajuns în Fenicia – actualul Liban, întrebând de soarta creștinilor. Ajungând în cetatea Tripol, generalul a aflat despre un bărbat vestit pentru înțelepciunea, dar și pentru bogăția sa – creștinul Leontie.

Bunătatea femeii topeşte inima soțului său

Corifeul Petru le sfătuieşte pe femei: „Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială” (I Petru 3, 1-3).
Biruiți răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu.
___   Ieromonahul Arsenie Boca

Bunurile naturale și bunurile duhovnicești

Bunurile naturale le dă Dumnezeu oamenilor cu un singur rost: ca să aducă aminte de bunurile mai înalte, mai dulci şi mai trainice. În adevăr, cel care nu înţelege lucrul acesta nu este înţelept, iar cel care nu-şi însuşeşte lucrul acesta este nefericit.

În numele Înălţării Domnului, trebuie să ne recunoaştem măsura cerească

Fiul lui Dumnezeu, coborât pe pământ, l-a urcat pe om pe umerii Săi, ca pe o oaie pierdută, şi l-a adus Tatălui Său. Să slăvim bunătatea şi înţelepciunea iubitorului de oameni Dumnezeu!

Pentru Protosinghelul Iosif Rusu, Biserica era Însuşi Dumnezeu

Îndată ce auzea toaca sau clopotul, părintele Iosif zicea către ucenica sa: „Achilino, mamă, hai la Dumnezeu! Ne cheamă clopotul. Aceasta este calea mântuirii. Aceasta este calea către Împărăţia Cerurilor. Eu aş vrea să fie biserica cât mai departe, ca să mă ostenesc mai mult, că îngerii lui Dumnezeu ne numără paşii spre biserică”. 

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Dumnezeu acoperă uneori darurile cele bune

Duhul cel Sfânt nu se lasă simţit de omul ce-i slab de smerenie. Chiar dacă unii doresc să se mântuiască, Bunul Dumnezeu nu le descoperă darurile veşniciei, pentru că-i este milă de acele suflete.

Pagini