Călătoria Fericitului Iacov Tsalikis, dincolo de limitele timpului și spațiului
După aceea, femeia şi taximetristul au mers pe jos 10-15 minute şi au ajuns la mănăstire. Au intrat în biserică, s-au închinat şi au rămas uimiţi când l-au văzut pe Părintele Iacov că iese din altar.
O mamă care avea copilaşul bolnav şi venea cu hăinuţele lui la Părintele Iacov să i le „citească”, le-a adus la mănăstire în iarna anului 1970. Deoarece încă nu era făcut drumul cel mare, din pricina noroaielor taxiul s-a împotmolit exact la intersecţia unde o ia drumul spre Peştera Cuviosului David. Au coborât şi au vrut să continue drumul pe jos.
Deodată a apărut Părintele Iacov cu catârul, care mergea în Damnia, un sat aflat la o distanţă de cel puţin 6-7 kilometri de mănăstire, să împărtăşească pe cineva aflat pe moarte. Mama a vrut să-i vorbească Părintelui Iacov, dar acela i-a arătat „Sfintele” (Sfânta Împărtăşanie), i-a spus să-şi facă cruce şi să meargă la mănăstire unde se va întoarce şi el.
După aceea femeia şi taximetristul au mers pe jos 10-15 minute şi au ajuns la mănăstire. Au intrat în biserică, s-au închinat şi au rămas uimiţi când l-au văzut pe Părintele Iacov că iese din altar.
- Părinte Iacov, nu te-am văzut cu puţin înainte pe drum?
- Da, fiule.
- Nu te duceai la Damnia să împărtăşeşti pe un bolnav pe moarte?
- Da, fiule.
- Dar cum ai mers şi te-ai întors aşa de repede?
- Fiul meu, acestea sunt lucrurile lui Dumnezeu.
(Minunea aceasta a povestit-o taximetristul înaintea episcopului).
(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 137)
Vindecarea unui lepros de către Sfântul Vasile
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro